Locul natural din România în care trebuie să te adăpostești în cazul unui atac nuclear. Este cel mai sigur

Salina Turda, aflată în inima Transilvaniei, poate adoposti sute de oameni în cazul unui atac nuclear și a fost folosită drept adăpost antiaerian în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Cu trei mine și sute de metri de galerii și cu o adâncime de aproape 200 de metri, Salina Turda este un loc sigur pentru sute de persoane care ar avea nevoie de adăpost în cazul unui atac nuclear – în contextul conflictului din Ucraina, scrie Turda News.
Aici s-au descoperit în total 35 de specii complet noi care trăiesc într-un mediu foarte bogat în hidrogen sulfurat, cu o atmosferă foarte săracă de oxigen, dar bogată în dioxid de carbon și metan, astfel că Salina ar putea adăposti sute de oameni, fiind cel mai ferit și sigur loc din România, scrie sursa citată.
De altfel, conform informațiilor oficiale, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost folosită de populația orașului Turda ca adăpost antiaerian.
Peștera Movile este al doilea cel mai sigur loc în cazul unui atac nuclear, relatează sursa citată. Potrivit experților, Peștera Movile, aflată la 30 de metri sub pământ și având o suprafață de peste 300 de metri, se află în apropiere de Mangalia, iar oamenii și-ar putea continua viața în acest loc, în cazul unu atac.

Exploatată încă din vremea romanilor

Prima atestare documentară a acestui loc uimitor datează din 1271 și a reprezentat principala sursă de aprovizionare până când lucrările miniere au încetat aici în 1932. Mina, care cuprinde un veritabil muzeu de istorie și un parc tematic subteran, atrage astăzi până la 700.000 de vizitatori pe an, potrivit reprezentanților Salinei Turda.

EXCLUSIV Dosarul „Oxy Residence 2”. Cămătari pe lista finanțării proiectului. Cum și-a pierdut avocata Lungu casa. Dezvoltatorul a mai fost condamnat în trecut

05:30

SCANDALOS USR l-a blocat pe reporterul Gândul să-și formuleze întrebarea, după ședința de revalidare a lui Dominic Fritz. Gândul protestează față de atitudinea membrilor USR prezenți și denunță public maniera agresivă a unui partid politic. Iată întrebarea care i-a deranjat pe cei de la USR

05:00

Se spune că primele file ale poveștii Salinei Turda s-au scris în timpul ocupației romane în Dacia, când orașul purta denumirea latină de Potaissa, odată cu începuturile mineritului sistematic pentru exploatarea fierului, a minereurilor polimetalice, a aurului, argintului și a sării în Transilvania. Exploatarea sării în epoca romană este probabilă, însă lipsesc dovezile certe privind această activitate. Se poate că marile exploatări medievale și moderne (până în prima treime a secolului XX) și prăbușirile bolților în vechile ocne, urmate de apariția lacurilor sărate, să fi distrus urmele exploatărilor antice.

Începuturile mineritului în sare, în sensul în care acest concept este definit în prezent, se situează astefl în timp la nivelul secolelor XI – XIII. Primul document care vorbește în mod explicit de existența unei exploatări de sare la Turda datează din 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară. Prin actul menționat, se dăruia capitlului din Transilvania „ocna de sare de la Turda”. Ulterior, atât capitlul din Strigoniu, cât şi cel din Alba Iulia și episcopul Transilvaniei căpătau privilegii pentru folosirea sării din Ocna din Turda.

Salina Turda, la începuturile ei, a fost una dintre cele mai importante saline din Transilvania, principala sursă de aprovizionare din regiune. Începând cu anul 1840, din cauza condițiilor sociale și economice, exploatarea sării în Salina Turda se reduce, iar rolul de coordonator al activităților de exploatare a sării este preluat de salina de la Ocna Mureș.

După Primul Război Mondial, exploatarea sării devine monopol de stat. Aceasta, împreună cu reducerea productivității exploatării, a dus la închiderea activităților miniere în Salina Turda, în anul 1932.
După închidere, Salina Turda intră într-o perioadă de uitare, până în timpul celui de-al doilea război mondial, când este folosită de populația orașului ca adăpost antiaerian.

Astfel, scris sursa citată, încă de pe atunci, menirea Salinei a fost de a proteja, de a-și îndeplini rolul benefic pentru comunitate. Ea a fost mereu o parte importantă a vieții comunității, oferind siguranță și sănătate. Salina a servit și ca depozit de brânzeturi, începând cu anul 1950, aceasta fiind înmagazinată în primii 500 metri ai galeriei de transport Franz Josef. Apoi, din anul 1992, această comoară din adâncuri a fost redeschisă pentru public ca obiectiv turistic, arată sursa citată

Salina Turda are un microclimat şi factori sanogeni care oferă condiţii optime de aplicare in terapiile recuperatorii ale diferitelor afecţiuni interne cât şi in profilaxie şi sanogeneză.

Structura și locuri de distracție

Vizita în Salina Turda oferă, pe lângă traseul pregătit prin Muzeul de Sare, un punct de atracție turistică: un mini-parc de distracții în Mina Rudolf si Mina Terezia.

• Mina Rudolf are o formă de sală trapezoidala numită în termeni tehnici abataj în talpă. Aceasta a fost începută în anul 1867 şi are o lăţime de circa 50 m, o lungime a vetrei (talpa abatajului) de 80 m iar adâncimea este de 40 de m. Scările coboară de a lungul a 13 etaje fiecare având marcat anul în care a fost săpat. Datorită infiltraţiilor pe peretele nordic s-au format stalactite de sare cu o viteză de creştere de 2 cm/an. Ca urmare a lucrărilor din ultimii ani Mina Rudolf a fost dotată cu o serie de elemente noi care sunt destinate turiştilor: sală de concerte, teren de sport, gondolă, minigolf, bowling. A fost montat şi un lift pentru a uşura accesul în mină.
• Mina Ghizela a fost deschisă în 1857 şi urma să fie o mină similară minei Rudolf însă s-au executat doar lucrările pregătitoare, lucrarea fiind abandonată. În 1992 la deschiderea minei pentru tratament a fost extinsă sala octogonală.
• Mina Terezia este o mină de tip clopot cu o adâncime de 90 m în a cărei vatră s-a format un lac subteran cu adâncimea de 5-8 metri şi un diametru în jur de 70 m. Mina a fost exploatată încă din 1690. Aici se află celebra cascadă de sare pe peretele nordic al minei, cascadă ce s-a format prin depunerea sării din soluţia salină ce se prelingea din galeriile romane. Recent s-a amenajat un debarcader cu bărci pe lacul subteran din Mina Terezia şi o zonă de promenadă deosebită prin arhitectura elementelor ce o compun.
• Galeria Franz Josef.Pentru a facilita şi mai mult exploatarea sării între 1853 şi 1870 este construită o galerie orizontală pentru transportul sării la suprafaţă. Această galerie avea iniţial 780 m însă a fost prelungită astfel încât acum are 917 m. Un aspect interesant ce merită menţionat este că între 1948 şi 1992 a avut rolul de depozit de brânză.

Vizitatorii au acces la o serie de activități interactive, unele unice în lume:

• O călătorie pe roata panoramică – singura roată panoramică din lume care funcționează în subteran. Înaltă de 20 m, oferă o întreagă perspectivă asupra bogăției din subteran;
• Minigolf – 6 piste diferite, cu crose pentru copii și adulți;
  Bowling – două piste de mini-bowling;
• Teren de sport – unde poți juca handbal, tenis de picior și badminton;
• Biliard – 3 mese;
• Tenis de masă – 6 mese, dotate cu accesorii;
• Loc de joacă pentru copii, cu tobogane si minipanouri de baschet;
• Plimbare cu barca pe lacul din mina Terezia – o plimbare relaxantă, într-un cadru unic, în subteran.
• Un amfiteatru generos – 180 locuri cu scaune încălzite, care găzduiește periodic spectacole, proiecții de film etc.