Cum s-au schimbat versurile melodiilor în aproape 80 de ani: analiza a peste 38.000 de cântece arată că artiștii vorbesc tot mai puțin despre emoții, familie și prieteni

O nouă cercetare realizată de Universitatea de Stat din Michigan arată că muzica populară a devenit treptat mai puțin explicită în privința emoțiilor și a relațiilor, atât de la o generație de artiști la alta, cât și pe parcursul carierelor individuale.

Studiul, publicat în revista Psychology of Aesthetics, Creativity and the Arts, este cea mai amplă analiză de acest tip a versurilor melodiilor. Setul final de date include 38.467 de cântece ale 230 de artiști, acoperind aproape un secol de muzică populară, din 1947 până în 2024. După colectarea inițială a versurilor, discografiile au fost verificate manual de o echipă formată din aproximativ 30 de asistenți de cercetare, conform Phys Org.

„Multe cercetări anterioare au analizat dacă muzica se schimbă de-a lungul deceniilor, însă mult mai puține au examinat dacă aceiași artiști se schimbă pe parcursul carierelor lor”, a declarat Jan Brascamp, coautor al studiului și profesor asociat în cadrul Departamentului de Psihologie. „Analizând ambele aspecte simultan, putem începe să distingem schimbările care au loc în cazul artiștilor de transformările mai ample ale culturii și industriei muzicale.”

Versurile au devenit mai puțin emoționale

Studiul a constatat că versurile au devenit mai puțin emoționale și mai puțin axate pe relațiile sociale de-a lungul timpului. Pe parcursul carierelor artiștilor, atât cuvintele cu conotație pozitivă, cât și cele cu conotație negativă s-au împuținat, la fel ca referirile la familie și prieteni. Analizele unor categorii specifice arată că limbajul asociat anxietății a devenit mai frecvent, în timp ce referirile la tristețe au scăzut.

Cercetătorii au identificat tipare istorice similare și atunci când au comparat artiști din epoci diferite. Aceste diferențe istorice mai ample au fost, în general, mai pronunțate decât schimbările produse pe parcursul carierelor individuale ale artiștilor.

Dintre cei 230 de artiști analizați, Willie Nelson a avut cele mai multe cântece, în timp ce Miles Davis a avut cele mai puține melodii cu versuri. Artiștii de soul clasic și rock timpuriu, precum Marvin Gaye și The Supremes, au avut tendința de a ocupa poziții fruntașe în ceea ce privește emoțiile pozitive și referirile la relațiile sociale, în timp ce artiștii din genuri mai contraculturale, precum Nine Inch Nails și Sex Pistols, s-au situat adesea la polul opus. Categoriile asociate emoțiilor negative și tristeții sunt reprezentate în mod disproporționat de artiști mai vechi de country și blues, precum Hank Williams și Patsy Cline.

Ce își doresc cercetătorii să demonstreze

Cercetătorii au fost surprinși să descopere că versurile melodiilor nu reflectă în mod direct procesul obișnuit de îmbătrânire psihologică.

„Oamenii își reglează adesea mai bine emoțiile și investesc mai mult în relații semnificative pe măsură ce înaintează în vârstă, așa că ne-am putea aștepta ca versurile să devină mai pozitive sau mai axate pe relații de-a lungul carierei unui artist”, a declarat Logan Gibson, autorul principal al studiului și cercetător asociat la Universitatea de Stat din Michigan. „În schimb, emoțiile pozitive și referirile la relațiile sociale au scăzut. Acest lucru sugerează că versurile melodiilor ar putea fi puternic influențate de factori artistici, culturali sau de cei care țin de industrie.”

Cercetătorii speră că acest studiu va demonstra cum colecțiile ample de produse culturale cotidiene, de la cântece și cărți până la postări pe rețelele sociale și filme, pot fi folosite pentru a studia modul în care oamenii își exprimă emoțiile și felul în care relațiile se schimbă în timp.

„Muzica nu este doar divertisment. Oamenii folosesc cântecele pentru a-și regla emoțiile, pentru a se înțelege pe ei înșiși, pentru a-și dezvolta identitatea și pentru a se simți conectați cu ceilalți. Acest lucru face ca versurile să reprezinte o mărturie interesantă a lucrurilor despre care artiștii – și, potențial, publicul și culturile din jurul lor – aleg să vorbească”, a declarat William Chopik, coautor al studiului și fost profesor asociat în cadrul Departamentului de Psihologie.

„Prin urmare, atunci când observăm scăderi semnificative, la scară largă, ale limbajului emoțional și social, apar întrebări interesante cu privire la posibilitatea ca modul în care ne exprimăm sentimentele și relațiile să se fi schimbat la o scară mai largă.”