Prima pagină » Cultură » Civilizația care a rivalizat cu Sumerul și Egiptul, având băi publice, canalizare avansată și o SCRIERE încă nedescifrată

Civilizația care a rivalizat cu Sumerul și Egiptul, având băi publice, canalizare avansată și o SCRIERE încă nedescifrată

Civilizația care a rivalizat cu Sumerul și Egiptul, având băi publice, canalizare avansată și o SCRIERE încă nedescifrată

Civilizația Văii Indusului a dăinuit din Epoca Bronzului, dezvoltându-se în regiunile de nord-vest ale Asiei de Sud, între anii 3300 î.Hr. și 1300 î.Hr. Alături de Egiptul antic și Mesopotamia, a fost una dintre cele trei mari civilizații fluviale timpurii ale Orientului. 

Civilizația Indusului sau Indului a fost cea mai extinsă, având situri arheologice răspândite pe o suprafață vastă care cuprinde mare parte din Pakistan, nord-vestul Indiei și nord-estul Afganistanului. Aceasta a prosperat atât pe malurile fluviului Indus care traversează Pakistanul, cât și de-a lungul unei rețele de râuri alimentate de muson.

Ruinele orașului Mohenjo-Daro

Ruinele orașului Mohenjo-Daro

Civilizația Văii Indului

Orașele antice ale Indusului erau remarcabile pentru planificarea urbană, casele fiind construite din cărămizi arse.  Locuințele erau alimenate cu apă. De asemenea, avea și un sistem de canalizare cum nu s-a mai văzut până în epoca modernă.  Cele mai mari orașe au fost Mohenjo-daro și Harappa, cu populații estimate între 30.000 și 60.000 de locuitori.

O secetă devastatoare în regiune din timpul mileniului al 3-lea î.Hr. ar fi putut stimula inițial urbanizarea, dar în cele din urmă a redus atât de mult resursele de apă încât a contribuit la declinul civilizației și dispersarea populației spre est către finalul mileniului al 2-lea î.Hr.

Statuetă a unei zeițe mamă cu nume necunoscut din Harappa

Statuetă a unei zeițe mamă cu nume necunoscut din Harappa

Cât de avansată era civilizația

Arheologii au descoperit din secolul al 19-lea că a existat o cultură urbană sofisticată și tehnologic avansată în Valea Indului. Locuitorii orașelor Harappa și Mohenjo-daro nu doar că practicau agricultura la nivel avansat, săpând irigații, dar erau pricepuți la olărit, metalurgie și la comerț. Construiau grânare, depozite, platforme din cărămizi și șantiere navale. În centrul fiecărui oraș era situată o baie publică, cunoscută și ca „Marea Baie”, folosită probabil pentru igienizare sau purificare în scop ritualic.

„Marea Baie” din Mohenjo Daro

„Marea Baie” din Mohenjo Daro

 Majoritatea locuitorilor orașelor par să fi fost comercianți sau meșteșugari,  nu agricultori. Meșteșugarii confecționau sigilii gravate cu animale, oameni, zei și inscripții nedescrifrate, mărgele, jucării,  zaruri, figurine de aur sau din teracotă, coliere, brățări etc.

Statuia din calcar a unui preot sacerdot din anii 2500 î.Hr. - găsită la Mohenjo Daro

Statuia din calcar a unui preot sacerdot din anii 2500 î.Hr. – găsită la Mohenjo Daro

Limba și scrierea sunt încă necunoscute

Spre deosebire de scrierea cuneiformă și limba sumeriană, limba și scrierea harappă nu este cunoscută nici în zilele noastre. Niciun istoric, arheolog sau un lingvist nu a reușit să descifreze scrierea. Dar există un premiu de 1 milion de dolari oferit de ministrul șef al unui stat indian pentru oricine reușește să descifreze scrierea. De exemplu, doritorii vor trebui să afle ce reprezintă acel sigiliu pe care este gravat un „pește sub un acoperiș”, „o figură stilizată fără cap”, „o serie de linii care arată ca o greblă de grădină”.  Și rămân un mister de lungă durată, care a generat dezbateri aprinse, amenințări cu moartea pentru cercetători și premii în bani pentru răspunsul mult dorit.

Este mult mai ușor să înveți limba egipteană veche și să înveți hieroglifele decât această misterioasă limbă. Nu s-a descoperit nici până azi o Piatră Rosetta care să-i îndrume pe experți să afle ce anume au scris primii locuitori ai Văii Indului. Dacă ar fi descifrată, scrierea harappă ar putea oferi mai multe informații despre civilizația din Epoca Bronzului care ar fi rivalizat cu Egiptul antic și Mesopotamia.

Sigiliu cu un unicorn - Muzeul Național al Indiei, New Delhi - datează din anii 2500 î.Hr.

Sigiliu cu un unicorn – Muzeul Național al Indiei, New Delhi – datează din anii 2500 î.Hr.

De ce este atât de greu de descifrat?

Deși scrierea a rămas nerezolvată de la primele exemplare găsite în 1875, știm câteva lucruri despre cultura din Valea Indului, grație săpăturilor arheologice ale orașelor mari, cum ar fi Mohenjo-daro, situat în  provincia Sindh din Pakistan, la aproximativ 510 kilometri nord-est de Karachi.

Aceste orașe au fost trasate liniar, ca New York sau Barcelona, și erau echipate cu sisteme de drenaj și alimentare cu apă, fiind „fără precedent în istorie”. Pe parcursul celor două milenii înainte de Hristos, comercianții din Indus aveau legături comerciale cu oamenii din Golful Persic și Orientul Mijlociu, corăbiile lor exportând lingouri de cupru, perle, condimente și fildeș. Confecționau bijuterii din aur și argint și construiau așezări și colonii îndepărtate.

Sigiliu cu un zeu cu trei fețe, cunoscut ca Pashupati sau Shiva, zeul animalelor, care meditează înconjurat de un taur, un tigru, un rinocer, un elefant și capre, precum și de doi oameni.

Sigiliu cu un zeu cu trei fețe, cunoscut ca Pashupati sau Shiva, zeul animalelor, care meditează înconjurat de un taur, un tigru, un rinocer, un elefant și capre, precum și de doi oameni.

În jurul anului 1800 î.Hr., cu mai bine de 1000 de ani înainte de nașterea Romei antice, civilizația a intrat în colaps, iar oamenii au migrat către sate mai mici. Unii cred că schimbările climatice au fost factorul principal: secete îndelungate, schimbări de temperatură și precipitații imprevizibile care ar fi putut compromite recoltele. Arheologii au descoperit aproximativ 4.000 de inscripții. Multe dintre aceste relicve sunt foarte mici,  fiind matrițe cilindrice care au câte patru sau cinci simboluri a căror semnificație nu este cunoscută.

Trei zaruri din calcar găsite la Mohenjo Daro

Trei zaruri din calcar găsite la Mohenjo Daro

Teorii

Un grup de cercetători susține că limba harrapă are legături cu limbile indo-europene, precum sanscrita antică, care ar fi dat naștere multor limbi vorbite acum în nordul Indiei. Majoritatea cercetătorilor cred că imigranții arieni din Asia Centrală au adus limbile indo-europene în India. Dar acest grup susține că lucrurile stau invers – că sanscrita și rudele sale își au originile în civilizația din Valea Indusului și s-au răspândit spre Europa, a spus Rao.

Sigiliu din Harappa cu un bărbat care pare să îmblânzească doi tigri

Sigiliu din Harappa cu un bărbat care pare să îmblânzească doi tigri

Celălalt grup crede că limba harrapă este asociată cu familia de limbi dravidiene vorbite acum în sudul Indiei, sugerând că limbile dravidiene au fost vorbite acolo prima dată înainte de a fi răspândite de sosirea arienilor în nord. M.K. Stalin, liderul statului sudic Tamil Nadu care oferă recompensa de 1 milion de dolari, este printre cei care cred că limba harappă a fost rădăcina limbilor dravidiene, scrie CNN.


Sursa Foto: Profimedia

Citește și: MrBeast a închiriat piramidele egiptene pentru 100 ORE. Ce a descoperit influencerul

Autor
Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan ... vezi toate articolele

Citește și