PREPARATUL inventat pentru marele Suleiman Magnificul care a fost adoptat rapid de români. De la Dunăre până la Carpați, toți îl cereau la hanuri
Bucătăria românească s-a construit și cu influențe străine, căci natura spațiului carpato-danubiano-pontic a făcut ca pe aceste meleaguri să trăiască, de-a lungul secolelor, mai multe nații. Și de la fiecare românii au împrumutat câte ceva. Dintre toate preparatele, unul se remarca în mod special, fiind inventat special pentru marele sultan otoman Suleiman Magnificul.
Acest fel de mâncare a fost rapid adoptat de români, care îl cereau ori de câte ori poposeau pe la hanuri. De la Dunăre până la Carpați, toți voiau să guste tuzlamaua cea vestită.
Tuzlamaua, o mâncare moșierească
Tuzlamaua (sau tuslamaua) este o rețetă de ciorbă care datează de pe vremea Imperiului Otoman, când la cârma sa se afla mărețul Suleiman Magnificul. Se spune că această delicatesă ar fi fost inventată de nomazii turci.
La noi, și-a găsit loc în bucătăria românească pătrunzând prin porturile dunărene, în special Sulina și Brăila. Seamănă mult cu ciorba de burtă, dar este ușor diferită, fiind un preparat culinar rezervat oamenilor cu ștaif.
Regretatul jurnalist și scriitor Radu Anton Roman a scris că tuzlamaua era o mâncare bogată, moșierească, care abunda de ingrediente. Pe vremuri, era mai cerută și decât ciorba de burtă, fiind preferata marinarilor care ajungeau în birturile porturilor dunărene atât de populate până prin anii ‘40.
Rețeta pentru tuzlama
Azi, tuzlamaua nu se mai prepară decât în puține locuri și mai cu seamă prin gospodăriile particulare. Chiar dacă se aseamănă cu ciorba de burtă, sunt câteva deosebiri esențiale, iar acestea îi dau farmecul specific.
Ingredientele pentru tuzlama nu sunt greu de procurat. Este nevoie de o burtă de vită, iar cantitatea aleasă depinde de numărul de porții pe care vrem să-l facem; de obicei, se merge pe două kilograme de burtă de vită pentru o ciorbă mare. Se bagă la fiert împreună cu bucăți din picioare de vițel. Atenție, nu alegeți oase răzuite, ci din cele cu bucăți de carne pe ele, ca să dea gust ciorbei!
Când carnea s-a înmuiat, adăugăm legumele, adică doi morcovi, două cepe și un păstârnac. Se fierbe totul bine, până când carnea se desprinde de pe oase, după care legumele se scot și se pasează.
Scoatem și carnea din oală și o tăiem fâșii. Sepaerat, punem la încins într-o tigaie unt, peste carne vom arunca toată carnea tăiată. Separat, frecăm usturoi zdrobit cu iaurt de oaie și o linguriță de oțet. Adăugăm peste carnea care s-a rumenit în tigaie și punem și două polonice de zeamă, să mai „stingă” prăjeala. Cu grijă punem făină, care va îngroșa compoziția, iar la final îi dăm gust cu sare.
Radu Anton Roman scrie că, în rețeta originală de tuzlama, cea provenită de la turci, legumele nu erau pasate, ci aruncate, dar românii au adaptat-o la gusturile lor.
Tuzlmaua se servea fierbinte, cu ardei iute alături.
CITEȘTE ȘI:
Rețetă de maioneză care nu îngrașă. Poate fi preparată în 20 de minute, acasă