Analiză. Covid 19 a arătat vulnerabilitatea industriei farmaceutice europene și o forțează să-și regândească zonele de aprovizionare
Estimată la 220 miliarde de euro, industria farmaceutică este unul dintre cele mai performante sectoare ale Uniunii Europene. Pandemia i-a arătat punctele slabe și o obligă să-și regândească zonele de aprovizionare. Două țări din nordul Africii sunt principalele favorite.
Industria farmaceutică europeană a fost puternic afectată de măsurile de austeritate impuse din 2010 de UE, fapt ce a diminuat capacitatea de a investi în continuare în cercetarea națională sau continentală, într-un moment în care concurența crește dinspre țări precum Brazilia, China și India.
S-a ajuns astfel ca, în prezent, din spațiul european să provină doar 17,7% din descoperirile medicale nou introduse pe piață la nivel mondial, conform European Business Magazine.
Reacțiile producătorilor farmaceutici europeni la pandemie
Covid 19 s-a dovedit a fi cea mai mare provocare pentru industria deja în dificultate, iar reacția a fost crucială pentru a asigura o aprovizionare constantă cu tratamente farmaceutice.
În ceea ce privește răspunsul, Italia și Franța au fost văzute drept țările care au făcut cele mai rapide mișcări pentru a reacționa la situație, printre primele care au luat medicamente antivirale și le-au testat eficacitatea, în ceea ce privește Covid 19.
Franța a făcut și ea pionierat cu Hydroxychloroquine, medicament trecut prin diverse studii și lăudat de președintele american Donald Trump, care l-a folosit drept tratament.
Marea Britanie a încurajat cercetarea și dezvoltarea unui vaccin la nivel național, inclusiv un parteneriat între gigantul farmaceutic Astra Zeneca și Universitatea Oxford. Primul tratament recunoscut pentru noul coronavirus, în lume, a fost aprobat atât de Serviciul Național de Sănătate, cât și de guvernul britanic în iunie, prin utilizarea Dexametazonei.
Posibilele parteneriate din nordul Africii
La începutul pandemiei, au existat probleme logistice îngrijorătoare în ceea ce privește realizarea efectivă a aprovizionării cu medicamente, datorită modului în care sunt create lanțurile de procurare a materiei prime. Comisia Europeană a descoperit că 70-80% din toate tratamentele produse în UE aveau la bază substanțe active produse în China. S-a descoperit totodată și dependența de un furnizor mai nou: Marocul.
Industria farmaceutică a Marocului nu a existat decât după 1956, când țara și-a proclamat independența. Regele Mohammed al V-lea a impus industriei farma ca, pentru a vinde în Maroc, să aibă și o bază de producție în țară. S-a ajuns astfel la dezvoltarea unei noi infrastructuri și la transformarea într-un lider pe piața farmaceutică din Africa.
Din cauza pandemiei, furnizarea de medicamente a avut inițial sincope în contextul în care în China s-au închis multe fabrici iar țări precum Marea Britanie, India și Canada au încercat să impună restricții la vânzările de medicamente, pentru a-și asigura propriile interese personale.
În acest context, European Business Magazine susține că industria farma din spațiul UE recunoaște nevoia pentru o aprovizionare regională mult mai accesibilă și în conformitate cu propriile politici de reglementare.
Locația Marocului îl face hub-ul perfect ca bază de aprovizionare atât pentru Europa, cât și pentru Africa. Economia stabilă a națiunilor și investițiile recente îi permit, de asemenea, să dețină un sistem modern de transport pe uscat, aerian și maritim.
O alternativă ar mai putea fi Egiptul, recomandat de poziția geografică, economia puternică și implicarea în rețeaua globală de import – export.