HARTA ROMÂNIEI LA PENSIE. Radiografia unui fenomen încă nerezolvat. „Mă gândeam că la pensie voi avea libertate, dar lucrurile sunt altfel acum”

Cele mai recente date puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică arată că numărul mediu al pensionarilor în trimestrul II din anul 2016, adică numărul aferent lunilor aprilie, mai și iunie, a fost de 5.101.220 de persoane la nivel național. Numărul pensionarilor este în scădere față de precedentele trei luni ale anului, când acesta atingea 5.114.618 persoane. Acesta rămâne totuși extrem de ridicat, având în vedere că media populației active care are un loc de muncă și contribuie, astfel, la asigurarea bugetului de pensii, a ajuns în perioada aprilie-iunie a acestui an, conform INS, la o medie de 8.526.483 de persoane. Astfel, se ajunge la un raport extrem de strâns între populația activă, contributoare în mod direct la bugetul de pensii și populația care primește acești bani. Plata unei pensii este pusă acum pe umerii a mai puțin de doi angajați care contribuie prin activitatea lor la bugetul de stat.

„Un salariat susține astăzi, în medie, 1,3 pensionari, dar până în 2032, când va ieși la pensie cel mai numeros val de participanți – generația decrețeilor – un angajat va trebui să susțină 2,5 pensionari, ceea ce va crește presiunea pe sistemul public de pensii”, a afirmat Raluca Țintoiu, președintele Asociației pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) și directorul NN Pensii, cel mai mare administrator de fond privat de pensii.

Situația la nivel național arată că cel mai mare număr de pensionari se regăsește în București, unde în intervalul aprilie – iunie 2016 trăia o medie de 486.073 persoane care primeau pensie de la stat. Capitala este urmată de județul Prahova, cu 205.199 pensionari și de județul Cluj cu 178.374 persoane. Raportând aceste cifre la numărul persoanelor active care au un loc de muncă, contribuind astfel la fondul național de pensii, rezultă că, la nivelul Capitalei, se ajunge la o medie de peste 2 persoane ocupate care susțin un pensionar, în București, statisticile arătând că numărul persoanelor active ocupate este de 1.099.600. Aceeași proporție se păstrează și în cazul clujenilor, unde populația cu loc de muncă atinge 345.200 de persoane. În județul Prahova, însă, numărul persoanelor active ocupate care susțin veniturile unui pensionar scade sub două persoane, cu o medie de 1,5 salariați per pensionar.

Numărul cel mai scăzut de pensionari se înregistrează în județul Tulcea, unde numai 49.072 persoane primesc pensie de stat, fiind singurul județ din țară unde numărul pensionarilor se situează sub 50.000 de persoane. Tulcea este urmat de Sălaj și Mehedinți, cu 63.102, respectiv 65.929 pensionari. În toate cele trei județe situația este aceeași, în medie 1,5 persoane active ocupate susțin un pensionar. Numărul persoanelor cu un loc de muncă stabil fiind, potrivit celor mai recente date furnizate de INS: Tulcea – 80.900, Sălaj – 97.900 și Mehedinți – 99.300.

„Dependența tot mai mare a pensionarilor de populația activă se va traduce în venituri mai mici la pensie pentru viitorii pensionari. De aceea, fiecare trebuie să ia din timp măsuri pentru a-și asigura o pensie decentă. Mulți români nu se consideră însă responsabili pentru asigurarea veniturilor lor după momentul pensionării, după cum ne-a arătat un studiu realizat anterior de NN în rândul tinerilor angajați. 37% dintre respondenți au spus că se bazează pe stat pentru pensie, în ciuda problemelor din sistemul public de pensii și a presiunii pe care o adaugă tendințele demografice, alături de cele sociale și de cele macroeconomice”, a subliniat Raluca Țintoiu, președintele APAPR și directorul general al NN Pensii.

Pensionarea, mai mult timp, dar prea puțin timp pentru hobby-uri

Chiar dacă mulți dintre români așteaptă pensionarea gândindu-se că vor avea mai mult timp pentru a face lucrurile de care sunt pensionați și pe care și-au dorit să le facă în tinerețe și nu au putut din cauza faptului că timpul le-a fost ocupat de alte activități mult mai urgente și importante, ei sfârșesc prin a-și vedea această speranță năruindu-se odată cu primirea primei pensii. Ei fac rapid o reevaluare a dorințelor lor și ajung la concluzia că vor ca sănătatea să îi ajute să-și vadă nepoții mari sau să mai poată munci o perioadă, ca să-și mai asigure un venit suplimentar pe lângă pensia care nu le ajunge de la o lună la alta.

Nicolae Avram a ajuns la 72 de ani și încă mai prelucrează lemnul, construind tot felul de obiecte, pe care le vinde și-și mai asigură un bănuț în plus. Recunoaște că nu a plecat niciodată într-o excursie. N-a avut bani pentru așa ceva. Din satul de la munte unde și-a trăit tinerețea, viața se vedea altfel. Își dorește să-l mai țină Dumnezeu sănătos ca să se mai poată „juca” cu lemnul și să reușească să-și ducă traiul decent.

La un an de când a ieșit la pensie, fostul diriginte de Poștă, Tudor Iosif, recunoaște că pensia îl ajută să se descurce așa cum se descurcă toți românii, „la limita existenței”.

Când era tânăr și ocupat tot timpul, se gândea la pensie și o asocia libertății. „Când m-am gândit la pensie, m-am gândit, în primul rând, să am libertate. Libertate în sensul că atunci când ești tânăr ești legat de serviciu și nu poți să te desfășori cum vrei. Și-apoi am mai vrut să pot să muncesc un pic în agricultură pentru delectare”, mărturisește domnul Iosif.

Prioritățile i s-au schimbat, iar sănătatea a luat locul libertății de care vorbea, alături de dorința de a le fi mai bine generațiilor următoare.

„Acum sănătatea e cea mai mare dorință și apoi să apară un pic de echilibru în țara asta, că e discrepanță mare între păturile sociale. Eu nu mai sper să prind, după cum merge țara…”, spune acesta.

Tudor Iosif, 66 ani

Există și acea categorie de pensionari care încearcă să se ajute între ei, spunând că trebuie să se mențină activi pentru a reuși să se bucure așa cum se cuvine de ultimii ani din viață. Unul dintre bătrânii care se ocupă de bunăstarea celor de-o vârstă cu el este Constantin Albu. Are 69 de ani, a fost militar și conduce un club de pensionari.

„Conduc un club de pensionari și într-o zi de marți a fiecărei luni îi aduc pe cei care urmează să împlinească lumea următoare o vârstă și le dau câteo diplomă și îi felicit. Asta contează foarte mult pentru pensionari”, povestește acesta.

Cariera militară nu l-a lăsat să stea departe de cadrele militare. Este secretar executiv la Asociația Cadrelor Militare și președinte al Cultului Eroilor. „Ne desfășurăm aici toate activitățile cu scopul de a-i convinge și pe ceilalți de vârsta noastră să facă tot la fel, să fie activi. Fiind activ, trăiești mult și bine”, explică domnul Albu.

Pensionarilor le rămâne o soluție simplă, să drămuiască cu grijă fiecare bănuț. Așa face și Alexandru Deac. Ajuns la 65 de ani, proaspăt ieșit la pensie, fostul inginer mărturisește că toată viața a fost un om econom și că așa a reușit să se descurce acceptabil, însă și el își ține sub control dorințele și se rezumă la sănătate și la a-și vedea nepoatele crescând atunci când vorbește despre despre visurile bătrâneții.

Alexandru Deac recunoaște că doar punând bani la ciorap nu crede că se pot strânge bani pentru o bătrânețe lipsită de griji. E ușor să strângi, dar e mai greu să păstrezi. Vorbind despre generațiile de astăzi, bărbatul crede că tinerii sunt avantajați din acest punct de vedere, pentru că pot strânge bani pentru bătrânețe prin diverse moduri.

„Acum oamenii se gândesc la cuantumul pensiei. Sigur, acum traversăm o perioadă mai bună, pentru că, pe lângă pensia de stat, există posibilitatea să îți faci și o pensie privată. Mai mult, tinerii pot să opteze pentru pilonul 2, pilonul 3, pentru o asigurare de viață”, susține Alexandru Deac.

Declarația sa, pusă lângă datele publicate de Institutul Național de Statistică, se dovedește a fi una cât se poate de verosimilă. Tendințele demografice care există în țara noastră în momentul actual nu preconizează un viitor bun pentru cei cărora statul va trebui să le plătească pensii în viitor. Având în vedere această situație, soluția pe care o au cei care-și doresc o bătrânețe fără griji este să economisească încă din tinerețe și să-și lase gândurile să le zboare câte puțin și către viitor.