Prima pagină » Știri externe » Un strop de miere pentru cea mai lungă grevă a foamei din lume. „Doamna de fier din Manipur” încheie în lacrimi 16 ani de protest

Un strop de miere pentru cea mai lungă grevă a foamei din lume. „Doamna de fier din Manipur” încheie în lacrimi 16 ani de protest

13 aug. 2016, 15:27, Știri externe

Cu un strop de miere pe limbă. Așa a încheiat „doamna de fier din Manipur", Irom Sharmilla, cea mai lungă grevă a foamei din lume, care dura de mai bine de 16 ani. În tot acest timp femeia a vrut să atragă atenția asupra violențelor pe care armata indiană le comite asupra civililor și a solicitat abolirea unui act care nu permite urmărirea penală a soldaților, refuzând mâncarea și fiind hrănită forțat printr-un tub. Totuși, chiar și cu sfârșitul acestui chin, Sharmilla a rămas cu un gust amar: legea rămâne în picioare, la fel ca și dorința ei de a face dreptate. De data aceasta în stradă, spune ea, și nu de pe un pat de spital.

Atunci când Sharmilla a început ceea ce urma să devină cea mai lungă grevă a foamei din lume, la vârsta de 28 de ani, actul a fost unul spontan, izvorât din revoltă și indignare: soldații omorâseră în satul său natal, Manipur, zece civili, ca parte a violențelor continue care macină nord-estul Indiei. Pe măsură ce victimele din rândul oamenilor obișnuiți creșteau ca număr, dorința și cererea ei cea mai mare, aceea de a aboli o lege care îi proteja pe membrii armatei de urmărirea penală, a început să rezoneze din ce în ce mai mult cu realitatea mondială, iar anduranța ei extraordinară a transformat-o într-un reper de putere și rezistență.

Astfel, Irom Sharmilla a petrecut cele mai multe dintre cele 5.757 de zile de protest pașnic în custodia poliției, acuzată că ar încerca să se sinucidă, și a fost hrănită forțat, printr-un tub. În ciuda luptei sale și a criticilor extrem de bine argumentate venite din partea activiștilor pentru drepturile omului, Națiunile Unite și, mai curând, Curtea Supremă din India a stabilit că Acordul Forțelor Armate care, în varii forme, a fost impus teritoriilor indiene aflate în conflicte militare încă din 1958, rămâne valabil în mai multe state din estul Indiei, o regiune muntoasă de mare complexitate etnică și lingvistică. Din 1990 acesta a fost impus și în Jammu și Kashmir, zone din nord, de graniță, pe care India le-a disputat mult timp cu Pakistanul.

ACTUALITATE Statul european prosper care oferă până oferă 70 de mii de euro pentru a atrage noi locuitori. Care sunt condițiile

11:29

VIDEO Ion Cristoiu: 2025 – Anul în care statul român a dus un crâncen război hibrid împotriva lui însuși

11:28

Documentul prevede că personalul armat are dreptul să pătrundă pe teritoriile respective, să tragă și chiar să împuște oamenii, să disperseze grupurile mai mari de 5 oameni și să percheziționeze sau să distrugă, fără mandat o proprietare pe care o consideră suspectă. Prin același act se și dislocă personal militar în regiune, pentru a rămâne puternici în fața acuzațiilor care ar putea veni din justitție, fără ca o sancțiune să fie aplicată mai întâi de guvern.

În practică, rareori această sancțiune este emisă, iar atunci când se întâmplă procurorii au făcut foarte puține condamnări. Într-o petiție depusă recent la Curtea Supremă din India, grupuri de activiști au semnalat acest lucru, după ce au documentat 1.528 de cazuri de asasinate doar în Manipur, despre care se presupune că nu au legătură cu justiția sau dreptatea, începând din 1978 și până în 2010.

Activiștii din Kashimir, acolo unde, conform unora dintre rapoarte, mai mult de 40.000 de oameni au murit de la declanșarea valurilor succesive de violenți, în 1990, spun că lipsa unei implicări a justiției este motivul pentru care tinerii localnici recurg și ei la armele de foc pentru a se apăra de trupele indiene. De fapt, un eveniment foarte violent care a devenit notoriu este cel de pe 8 iulie în care uciderea unor persoane suspectate că ar fi luptători de gherilă a declanșat proteste care au dus la moartea a mai mult de 50 de civili din Kashmir, alte câteva sute au fost orbiți de fragmentele de oțel, iar turismul, principalul factor care susținea economia zonei, a intrat într-un permanent declin.

După atât de multe sacrificii și victime, eșecul de a abroga Acordul Forțelor Armate are, cu siguranță, un gust amar pentru Irom Sharmilla. Din nefericire, însă, mulți dintre cei care o susțineau se simt acum trădați. „Vor să mă păstreze ca pe un simbol al luptei lor, doar un simbol, fără nicio emoție, fără sentimente”, a declarat Sharmilla, citată de The Economist, care rămâne slăbită și dezorientată. Aceasta spune și că este hotărâtă să lupte în continuare, dar, de această dată, din stradă și în alegerile locale, mai degrabă decât de pe un pat de spital.

armata civili foame greva irom sharmilla miere violente