Domnul Anonim: „Dacă un singur copil poate fi salvat în București este extraordinar. Un suflet dacă este salvat, ai o mulțumire”

În urmă cu două săptămâni, când a citit în Gândul povestea Soniei Conovaru, fetița care nu-și aude inima când bate, un bărbat din Timișoara a decis, împreună cu soția lui, să doneze 50.000 de euro asociației „Inima Copiilor”, despre care citise în articol că strânge fonduri pentru înființarea unei secții de cardiochirurgie pediatrică la București.

Așa că l-a căutat pe inițiatorul campaniei, Alex Popa, și împreună cu soția lui au venit la București să vadă ce se întâmplă la Marie Curie. Ceea ce părea un proiect ambițios în urmă cu un an când fusese scris articolul, devenise în iulie 2010 aproape o realitate.

Anonimul, căci așa vrea să rămână, este român și tatăl unui copil de doi ani și jumătate. În spatele gestului său nu se ascunde vreo dramă personală, doar convingerea că sute de vieți de copii pot fi salvate în România, la București. „Toți avem datoria asta, să fim oameni”, spune bărbatul pentru Gândul, într-un interviu telefonic pe care ni l-a acordat, săptămâna aceasta. „Știam de povestea Soniei Conovaru. La momentul respectiv am făcut și o donație pentru ea. A trecut ceva timp, aproape doi ani, și am vrut să văd ce mai face fetița. Așa că, în urmă cu două săptămâni, am căutat să văd ce s-a mai scris despre ea. Am ajuns la articolul din Gândul, am citit despre Sonia, am aflat despre „Inima Copiilor” și am decis să donăm”.

Citește aici articolul de la care a pornit totul: De ce nu mai aude Sonia când îi bate inima

O sumă impresionantă.

Ei…

Ce v-a determinat să faceți acest gest?

Am vorbit cu soția mea, am intrat pe site-ul asociației de care scria în ziar, „Inima Copiilor”, mi-a plăcut ce-am văzut acolo și împreună am decis să dăm banii pentru înființarea departamentului de cardiochirurgie de la Marie Curie. Și l-am căutat pe Alex Popa spunându-i că vrem să facem o donație.

50.000 de euro sunt bani. Cu ce convingere ați donat această su-mă?

Am convingerea că Alex Popa face un lucru foarte bun. Ne-am hotărât să donăm gândindu-ne că un astfel de gest poate salva multe vieți; multe vieți de copii.

Nu-i un gest singular…

Sumele date până acum au fost incomparabil mai mici și au fost direcționate către cazuri individuale. Acum ne-am gândit că una e să dai 20.000 de euro să zicem pentru o intervenție în Austria și alta e să dai o sumă puțin mai mare, într-un mod organizat, știind că banii sunt folosiți într-o clinică din țară, unde pot fi tratați sute de copii. Dacă un singur copil poate fi salvat în București e extraordinar. Am speranța însă că vor fi mai mulți.

Cine sunteți?

Doi salariați. N-avem cine știe ce companii. E drept, nu câștigăm nici eu, nici soția mea salariul minim pe economie.

De ce vreți să vă păstrați anonimatul?

Eu cred sincer că un astfel de gest are valoare doar în astfel de condiții.

Ce contează – un leu sau 50.000 de euro? Gestul dum-neavoastră ar putea deveni dintr-unul singular unul exemplar.

Oricât, dacă poți, contează. Și 20 de lei de persoană. Uitați-vă câți bani s-au strâns dintr-o campanie de sms-uri. Peste 600.000 de euro. Nu trebuie să ai cine știe câți bani pentru a ajuta. Nu știam nimic de „Inima Copiilor”, de inițiativa asta, dacă nu dădeam de articolul din Gândul. Dacă nu citeam articolul, habar n-aveam. Toți avem datoria asta – să fim oameni. Depinde și ce vrei să faci cu banii ăia. Dacă-ți pui problema să pui în balanță, fac asta sau fac ailaltă, n-ai să faci nimic. Un suflet dacă e salvat, ai o mulțumire.

Citește și Articolul din Gândul de 50.000 de euro: extraordinara poveste a Soniei, fetița care i-a cucerit inima Domnului Anonim