EXCLUSIV VIDEO| Dezvăluirile ultimului partizan român despre iadul temnițelor comuniste. De ce au vrut comuniștii să îi taie degetul (Partea a III-a)
Ultimul partizan român în viață, Nicolae Ciurică, a ajuns la 92 de ani, vârstă la care își poartă haina bătrâneții pe ulițele întortocheate ale comunei Teregova, din Caraș-Severin. În urmă cu 70 de ani, însă, în primăvara lui 1954, Nicolae Ciurică a simțit mai abitir ca oricând țeava pistolului comunist apăsându-i ceafa. A fost trădat, asemenea multora dintre camarazii săi de arme care înfundau deja temnițele odioase ale unui aparat represiv pe măsură, înlănțuit ca pe hoții de cai și trimis, sub escortă, în fața unui complet de judecată a cărui sentință – 10 ani de carceră grea – a fost mai apoi pusă în aplicare.
- În primele două părți ale reportajului despre ultimul partizan român în viață am arătat, pe de-o parte, la ce vârstă și în ce mod s-a produs debutul lui Nicolae Ciurică în tagma luptătorilor din Rezistența anticomunistă, iar pe de alta, cum au arătat cei patru ani din viață pe care i-a dedicat exclusiv luptei din munți împotriva ciumei roșii.
- În cea de-a treia și ultima parte, istorisim patimile prin care a trecut Nicolae Ciurică, încarcerat vreme de zece ani în cele mai odioase temnițe comuniste.
Cel care l-a dat pe mâna Securității era considerat om de încredere al partizanilor, motiv pentru care avea acces la informații despre locul în care se aflau luptătorii din Rezistența anticomunistă. În ceea ce-l privește, tânărul pe atunci Nicolae Ciurică a aflat mult mai târziu, în timpul anchetei, cine era adevăratul individ care i-a tras scaunul de sub picioare și l-a încredințat plocon torționarilor comuniști.
Sărutul lui Iuda
Adevăratul trădător al lui Nicolae Ciurică a fost, așa cum mărturisește nonagenarul, un anume Toma Duicu, mehedințean al acelor vremuri care avusese de-a face cu Miliția din pricina unor lemne tăiate ilegal. El și-a vândut camarazii – nu doar pe Nicolae Ciurică – pentru a echilibra balanța și a scăpa, în felul acesta, de brațul legii, considerând că un serviciu uriaș adus Securității, ca acela al arestării celor considerați dușmani ai poporului, îi poate salva pielea.
Pe 21 spre 22 aprilie 1954, noaptea, Ciurică s-a dus în satul Cornereva, acasă la Toma Duicu, pentru a-i cere ceva de-ale gurii. A fost primit cu entuziasm, omenit cu haine și mâncare și sărutat pe obraz de Toma. Numai că nici entuziasmul, nici darurile mehedințeanului nu porneau din inimă. Erau doar simple aparențe de loialitate pentru bravul partizan care-și punea viața chezășie crezului în libertatea deplină.
Cum tot aparență a fost și sărutul pe obraz. Un sărut și o îmbrățișare mai degrabă ale lui Iuda, decât ale unui consătean la rându-i prigonit și ținut sub călcâi de un aparat de stat represiv și extrem de toxic pentru societate. Un sărut și o îmbrățișare care aveau să-l azvârle pe Ciurică direct în temnițele comuniste. Acolo unde a avut de înfruntat, vreme de zece ani, urgia unor blestemății greu de imaginat.
Prețul tăcerii
Din momentul în care oamenii Securității au înțeles că nu pot scoate nimic de la Nicolae Ciurică, pentru acesta a început iadul. A fost torturat, bătut, schingiuit și înfometat. Totul pentru a-l obliga să își trădeze camarazii de arme, semeni și frați de sânge într-un crez a cărui valoare de adevăr Ciurică nu a abandonat-o niciodată. Iar prețul pe care l-a plătit pentru că a refuzat să vorbească despre întreaga sa activitate anticomunistă din codrii întunecați ai Banatului a fost unul cumplit.
Ancheta în cazul partizanului Nicolae Ciurică a durat luni de zile, răstimp în care tânărul, pe atunci în vârstă de 25 de ani, a avut parte de momente halucinante. Despre unul dintre ele, consumat în Penitenciarul Timișoara, își amintește fostul luptător din Rezistență cu un soi de umor demn de peliculele cinematografice semnate de celebrul Alfred Hitchcock.
Detaliile despre acest episod sunt prezentate pe larg de Nicolae Ciurică în reportajul video, care poate fi urmărit integral și pe canalul de YouTube Gândul.
CITEȘTE ȘI: