Fertilizarea in vitro, procedura salvatoare pentru cuplurile infertile. De ce nu se pot încurca probele și ce poți face dacă implantarea este un eșec
Stresul, poluarea și amânarea maternității au dus la creșterea cererii pentru procedurile de fertilizare in vitro. Pentru multe cupluri de români diagnosticate cu infertilitate, FIV-ul este uneori singura opțiune prin care pot obține o sarcină. Procedura costă între 3000 și 5000 de euro și include investigații, medicamente, proceduri medicale și crioprezervarea embrionilor suplimentari. În ultimii ani, în România s-au efectuat peste 4000 de proceduri FIV pe an.
Pentru un număr de aproximativ 800 de cupluri pe an, primul FIV este decontat parțial de stat, asta dacă îndeplinesc anumite criterii de selecție. Nu întotdeauna prima procedură FIV are succes. În multe situații este nevoie de proceduri repetate până la obținerea sarcinii.
„De ce nu se implantează embrionii?”
Selecția naturală este una dintre explicații. „Din această perspectivă, eșecul de implantare poate fi privit ca o selecție a embrionilor, cu rol benefic, de a evita sarcinile anormale”, precizează Dr. Irina Oproiu, specialist fertilizare in vitro și alte tehnici reproductive. „Peste 90% dintre eșecurile de implantare sunt considerate a fi cauzate de embrioni și doar 10% de factori uterini, tehnică sau alți factori accidentali. Din acest motiv, recomandăm o abordare practică, eficientă și personalizată. În general, după eșecul de implantare a primilor 2 blastociști, o bună strategie este de a încerca din nou, înainte de a lua în calcul investigații costisitoare pentru situații rare.
Dacă nu se implantează, în mod repetat, mai mulți embrioni, specialistul poate recomanda teste avansate, suplimentare”, completează medicul Laura Dracea. Un astfel de test este cel de receptivitate a endometrului – testul ERA – care constă în analizarea profilului genetic al endometrului, recoltat prin biopsie, în perioada normală de implantare. În funcție de rezultatele testului, experții în infertilitate pot alege o perioadă optimă pentru a crește succesul implantării.
„Putem fi siguri că probele nu sunt încurcate între ele în timpul procedurilor?”
Un alt semn de întrebare al cuplurilor care recurg la fertilizarea in vitro este legat de modul în care clinicile pot identifica embrionii, fără a se încurca probele, având în vedere că celule reproductive sunt microscopice. „Orice potențială cuplare greșită între parteneri sau orice alocare greșită a embrionilor sau spermei către altă pacientă, dacă nu ar fi sesizate prin procedurile standard, ar fi identificate de către sistemul electronic MatcherTM.
Mai mult, sistemul alertează în timp util și previne efectuarea unei manevre incorecte. Acest sistem electronic de siguranță, singurul de acest tip existent în țară, funcționează prin alocarea unui cod de bare unic fiecărui pacient sau cuplu și scanarea/fotografierea pacienților, probelor și tuturor etapelor de laborator.
Etichetele speciale cu cod unic nu se dezlipesc, nu se șterg și nu se pot pierde, nici măcar în condițiile vitrege din azot lichid, la -1900 C, unde sunt depozitate tuburile cu celule sau embrioni crioprezervați. În plus, în fiecare etapă importantă, cardul pacientului și eprubetele, tuburile, cateterele din laborator sunt scanate și verificate electronic”, precizează dr. Ioan Boleac.
„Putem testa genetic embrionii și ce e de făcut dacă ceva este în neregulă?”
Există situații când sarcina este avortată spontan sau când există riscul nașterii unor copii cu boli severe din cauza unor mutații genetice. Multe cupluri solicită testele genetice de preimplantare, iar medicii decid împreună cu acestea oportunitatea efectuării lor. „În prezent, „gold standard” în testarea genetică preimplantare este biopsierea blastociștilor (embrionii care au 5 zile), crioprezervarea lor prin vitrificare și analizarea mai multor celule din fiecare embrion, prin metode moderne de analiză genetică. Testarea este eficientă, dacă scopul este depistarea unor mutații transmise de la părinți. În ceea ce privește screeningul pentru anomaliile frecvente, subiectul rămâne deschis.