Învierea Domnului, sărbătoarea vieţii. Părintele Cazacu: „Se rup legăturile morții și se vestește că Evanghelia biruiește toată rânduiala iadului”
Învierea Domnului Iisus Hristos este momentul în care moartea este biruită, iar speranța vieții veșnice se revarsă peste lume. În zilele noastre, sâmbătă seară sau spre miezul nopții mergem la Slujba Învierii pentru a lua lumină, îmbrăcați cu cele mai bune haine și cu câte o lumânare în mână. După ce preotul dă vestea că Iisus a înviat din morți, el împarte lumina pe care o luăm acasă.
Praznicul Învierii este sărbătoarea vieții, a vieţii după moartea cu trupul, a vieţii după învierea din moartea păcatului mărturisit şi iertat.
„Peste 3 zile, Hristos coboară la iad. Acolo rupe legăturile morții și le vestește tuturor că Evanghelia biruiește toată rânduială iadului și Mântuitorul înviază din morți. Sâmbătă spre duminică ne revedem la sfânta Biserică, la miezul nopții, cântând împreună «Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le».
Luăm lumina sfântă și mergem cu ea acasă. Îi binecuvântăm și îi îmbrățișăm pe cei dragi din familia noastră. Ne bucurăm după o perioadă lungă de post, ne bucurăm de cei dragi, de familiile noastre, de românii care vin din diaspora. Nu mai judecăm pe nimeni, îi iertăm.
Ne punem haina cea mai frumoasă, ne înnoim, ne-am înnoit cămașa sufletului pentru că am postit, ne-am spovedit și ne-am împărtășit. Și suntem într-o armonie. Aducem această armonie și îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru că El coboară din ceruri către pământ și se reechilibrează toate aceste planuri”, a precizat, pentru Gândul, părintele Gabriel Cazacu, preot paroh la Mănăstirea Cașin din București.
Mănăstirea Cașin din București
„Hristos a înviat!”
Învierea Domnului rămâne minunea minunilor. Părintele Cazacu a povestit cum au primit oamenii vestea cea mare. La miezul nopții, pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat și un înger s-a pogorât și a răsturnat piatra de pe mormânt. Femeile mironosițe au mers la mormânt și au văzut miracolul.
„Femeile mironosițe mergeau către mormânt, conform rânduielii, să tămâieze, și s-au întâlnit cu un înger care le-a spus: de ce îl căutați pe cel viu printre cei morți? Hristos a înviat! Nu este aici. Amintiți-vă ce v-a spus când încă era cu voi și atunci, alergând la mormânt, au văzut că giulgiurile erau date într-o parte, mormântul era gol, o piatră foarte mare care bloca intrarea era dată de-o parte, iar îngerul cel strălucitor le-a vestit femeilor Învierea.
Iată că Mântuitorul se arată femeilor mironosițe pentru că femeia, în biserica noastră, are această dragoste specială pentru toate cele sfinte. Mama creștină, bunica creștină și iată primele vestitoare ale Învierii. După aceea sunt anunțați ucenicii.
Știm episodul în care o parte din ei au crezut, o parte nu au crezut. Toma nu era cu ei și știm că prima duminică de după este dedicată Apostolului Toma, în care Mântuitorul apare și spune – Vino, pune degetul tău în palma mea, în coasta mea și nu fii necredincios, ci credincios”, a povestit părintele paroh.
RECOMANDAREA AUTORULUI: