„Viețașii” din penitenciarele românești. Printre ei, „Fiara din Balcani”, asasinul de la Perla și „Jack Spintecătorul” din Răducăneni

Peste 160 de condamnați ispășesc cea mai aspră pedeapsă, închisoarea pe viață, pentru că au ucis cu sânge rece copii, bătrâni, membri ai familiei sau persoane care le-au stat în cale, unele fapte ale „viețașilor”, cum sunt cunoscuți în detenție, putând fi asemănate cu ale lui „Jack Spintecătorul”.

În închisorile din România au fost încarcerați, până în 7 august, 161 de condamnați pe viață, 150 dintre ei având sentințe definitive, spun reprezentanții Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Printre cei 161 de deținuți care au primit cea mai aspră pedeapsă prevăzută de Codul Penal sunt și patru femei, care își execută pedeapsa în Penitenciarul Târgșor, ultima dintre ele fiind condamnată în 2011.

Cel mai tânăr „viețaș” are 23 de ani, iar cel mai în vârstă are 50 de ani. Penitenciarul de Maximă Siguranță Giurgiu are cei mai mulți „viețași” – 31, iar în Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași sunt închiși 15.

„Condamnații pe viață sunt încarcerați în Secția de Maximă Siguranță alături de alți deținuți. Nu am avut probleme cu ei și nu au rapoarte de incident. Nu au restricții la activitățile educative, ci pot participa la acestea, doar că în grupuri mai mici. Primul dintre condamnații pe viață care execută pedeapsa în Penitenciarul Iași va intra în Comisia de liberări condiționate în anul 2018”, spune comisarul șef Marius Vulpe, directorul Penitenciarului de Maximă Siguranță Iași.

Din 1990 până în 2013, în penitenciarele din România au fost încarcerate 192 de persoane condamnate la închisoare pe viață, iar 13 dintre aceștia au decedat în timp ce își ispășeau pedeapsa.

Ultimul „viețaș” condamnat

Cea mai recentă condamnare la închisoare pe viață a fost dată de Curtea de Apel Timișoara, la 10 iulie. Iancu Măran a primit cea mai aspră pedeapsă pentru omor deosebit de grav, prin cruzimi. În octombrie 2012, Iancu Măran a răpit două surori, în vârstă de 14 și 17 ani, din Oravița, județul Caraș-Severin. Ulterior, fata de 14 ani a fost găsită moartă, iar cea mare, grav rănită.

Instanța de apel a apreciat că pedeapsa detenției pe viață în cazul lui Măran este nu numai justificată, dar și necesară pentru protecția membrilor comunității, întrucât fapta comisă de acesta este de o gravitatea extremă. În cazul unei asemenea persoane, care cu discernământ comite o faptă abominabilă, șansele de a se obține reintegrarea socială și reeducarea sunt practic nule, fiind un pericol pentru semenii săi, motiva Curtea de Apel Timișoară sentința dată în cazul lui Iancu Măran. Acesta a declarat recurs, iar primul termen al procesului va fi pe 2 septembrie, la instanța supremă.

Asasinul de la Perla

Printre cei care au fost condamnați, anul acesta, de judecători la pedeapsa maximă sunt și Gheorghe Vlădan, Nicolae Vlad, Gilberto Șaban și George Davidescu, sentințele nefiind definitive.

Gheorghe Vlădan a fost condamnat pe 12 februarie, de Tribunalul București, la închisoare pe viață pentru masacrul de la coaforul din complexul Perla, din 5 martie 2012, când și-a ucis soția, o colegă a acesteia și a rănit alte șase persoane. Acesta a declarat apel, iar următorul termen al procesului va fi în 22 august, la Curtea de Apel București.

Nicolae Vlad a fost condamnat pe 7 martie, de Curtea de Apel București, la închisoare pe viață în dosarul în care este acuzat că le-a ucis pe japoneza Yurika Masuno și alte două femei. Vlad mai are printre acuzații cinci tâlhării, șapte violuri și violări de domiciliu, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii și liniștii publice, loviri și distrugere. Instanța supremă va da sentința definitivă în acest dosar, care are termen de judecată în 9 septembrie.

Fratele Larei Șaban, Gilberto, și prietenul acestuia George Davidescu au fost acuzați de uciderea femeii, al cărei cadavru a fost găsit în mai 2012, într-o zonă cu vegetație dintre localitățile Lumina și Năvodari. Tribunalul Constanța i-a condamnat, în 18 aprilie, la închisoare pe viață, dar decizia nu este definitivă. Un nou termen al apelului formulat de cei doi se va judeca pe 12 august, la Curtea de Apel Constanța.

Konstantinos Passaris – „Fiara din Balcani”

Unul dintre cei mai brutali criminali, care a ținut ani de zile prima pagină a ziarelor naționale și internaționale, este Konstantinos Passaris, supranumit și „Fiara din Balcani”. Grecul, condamnat în 2003 la închisoare pe viață pentru uciderea a doi angajați și pentru furtul a peste jumătate de miliard de lei vechi de la casa de schimb valutar „Le Petit Bijou” din București, își execută pedeapsa în Penitenciarul Gherla.

Passaris a fost căutat prin Interpol din iunie 2001, pentru crimă și pentru implicare în alte infracțiuni cu violență comise în Grecia, fiind considerat un infractor deosebit de periculos. Grecul a fost arestat preventiv la sfârșitul lunii noiembrie 2001, pentru omor deosebit de grav, tâlhărie și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, fiind atunci prins în urma unei descinderi în forță într-un apartament din Capitală închiriat de Passaris.

Situația lui Konstantinos Passaris va fi analizată de Comisia de liberări condiționate în anul 2021.

„Jack Spintecătorul” din Răducăneni

Ionel Augustin, supranumit și „Jack Spintecătorul din Răducăneni”, județul Iași, a ucis, în septembrie 2009, un tânăr de 22 de ani și o bătrână nevăzătoare în vârstă de 85 de ani. Prima victimă a fost un consătean, pe care l-a omorât cu mai multe lovituri de cuțit și i-a tăiat organele genitale, după ce au băut împreună și s-au luat la ceartă. Ulterior, Augustin a decapitat-o și pe Maria Fishel, de la care a luat 100 de lei. Ieșeanul are șansa să iasă din închisoare peste 16 ani, la 47 de ani.

Un alt caz este cel al lui Viorel Chirilă, din Iași, cunoscut și ca „asasinul de la Căprița”, care a fost condamnat pentru agresarea sexuală a șase băieți, cu vârste cuprinse între 9 și 15 ani, și uciderea unuia dintre ei, fapte comise în patru localități din Moldova. Copilul ucis a fost ademenit de „asasinul de la Căprița” în pădure, unde a fost violat, torturat și abandonat. A doua zi, Chirilă l-a găsit pe copil în viață, i-a pus o curea de gât și l-a legat de un copac.

Când pot fi puși în libertate condamnații pe viață?

Potrivit Codului Penal, „viețașii” pot fi propuși pentru liberare condiționată după ce au executat 20 de ani din pedeapsă. În cazul în care deținutul a împlinit 60 de ani în timpul executării pedepsei, detențiunea pe viață se înlocuiește cu închisoarea pe timp de 25 de ani, urmând ca din aceasta să execute o parte.

„Un număr de 16 persoane private de libertate au fost liberate condiționat din 2010 până în prezent (mai 2013-n.r.), 13 au executat efectiv 20 de ani, iar pentru trei a fost comutată pedeapsa”, spun reprezentanții Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Printre cei a căror pedeapsă a fost comutată se numără și Toader Covali, suceveanul care a ucis patru persoane și care își execută pedeapsa în Penitenciarul Botoșani. În anul 1993, Covali și-a ucis soția și fiul cu o secure, iar după ce a fost încarcerat, a fost transferat la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri, din județul Iași, pentru că s-a constatat că nu a avut discernământ în momentul săvârșirii faptelor. În unitatea sanitară a ucis, în 1997, o asistentă medical și o pacientă cu care avea o relație de concubinaj.

„Viețaș” eliberat condiționat după ce a stat 20 de ani în închisoare

Unul dintre foștii „viețași”, V.P., acuzat de uciderea a doi vecini, condamnat pe viață în 1990 și eliberat condiționat în 2010, susține că persoanele condamnate la cea mai aspră pedeapsă nu au nicio șansă să se reintegreze în societate, după eliberarea condiționată, dacă nu sunt ajutate.

„Dacă nu sunt sprijiniți de biserică, familie și prieteni nu se pot reintegra. Ispita și lupta pentru o bucată de pâine este mare. Condamnații pe viață ies din închisoare după 21, 22, 23 de ani și nu mai au nimic. Soția se recăsătorește, copiii își schimbă numele și pleacă, casă nu mai au”, spune V.P.

Fostul „viețaș” crede că ar trebui făcut un centru pentru astfel de persoane, în care acestea să locuiască cel puțin trei luni, până reușesc să își găsească un loc de muncă.

„Când ieși din închisoare, nu îți poți închiria o locuință pentru că nu ai bani. De aceea cred că este oportună înființarea unui astfel de centru, în care să fie cazați până își găsesc un loc de muncă. Eu, după ce m-am eliberat din închisoare, am bătut din ușă în ușă, pe la magazine și m-am oferit să duc gunoiul, să fac curat și am primit la schimb mâncare. Acum am reușit să mă angajez”, mai spune V.P.

De la pedeapsa cu moartea la detențiunea pe viață

Detențiunea pe viață a înlocuit pedeapsa cu moartea care se aplica până la Revoluția din 1989. Modificarea a fost prevăzută prin Decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 al Consiliului Frontului Salvării Naționale. În preambulul Decretului-lege se precizează că a fost abolită pedeapsa cu moartea „pentru a sublinia caracterul profund umanist al regimului instaurat în România de revoluția populară și pentru realizarea propunerilor făcute de cetățeni”. De asemenea, Constituția, intrată în vigoare în 8 decembrie 1991, prevede că „pedeapsa cu moartea este interzisă”.

Conform Codului Penal în vigoare, pedeapsa detențiunii pe viață nu poate fi aplicată în cazul inculpaților care au împlinit vârsta de 60 de ani până la pronunțarea hotărârii de condamnare, aceștia putând primi cel mult 25 de ani de închisoare.

În noul Cod penal se prevede că, dacă la data pronunțării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 60 de ani, în locul detențiunii pe viață i se poate aplica pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.

Potrivit noului Cod penal, condamnatului pe viață care a împlinit 60 de ani în timpul executării pedeapsei i se comută pedeapsa în închisoare pe timp de 30 de ani și interzicerea executări unor drepturi pe durata ei maximă. Comuntarea pedepsei poate fi decisă dacă deținutul a avut o bună conduită pe toată durată executării pedepsei, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul în care se dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească și a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale.

În cazul comutării sau înlocurii detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, perioada de detențiune se consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii.

Conform Codului penal în vigoare, o persoană de 35 de ani condamnată la detențiune pe viață ar trebui obligatoriu pusă în libertate în momentul în care a împlinit 60 de ani, deoarece pedepsa închisorii de 25 de ani, cu care s-a înlocut detențiune pe viață, se constată că a fost executată.

Noul Cod penal mai prevede că, de la data liberării condiționate, condamnatul este supus unei perioade de supraveghere de 10 ani. Astfel, față de Codul penal în vigoare, noul act normativ instituie această supraveghere pe durata de 10 ani, până când se consideră executată pedeapsa detențiunii pe viață. Condamnatul trebuie să respecte o serie de măsuri pe durata unui deceniu pentru a dovedi că s-a reabilitat și nu va săvârși alte infracțiuni.

„Viețașii” sunt priviți cu teamă în detenție, au un regim de maximă siguranță, cu măsuri stricte de pază, supraveghere și escortare, fiind cazați, în unele cazuri, individual. Aceștia pot munci și desfășura activitățile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială în grupuri mici, în spații special stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă.

Condamnații pe viață au fost obligați, până în 2006, să poarte salopete portocalii, prin care erau diferențiați de ceilalți deținuți. În prezent, toți deținuții pot purta haine civile, iar cei care nu au, primesc un costum din partea administrației.

Unii dintre „viețași” regretă faptele comise, alții au în continuare „justificări” pentru că au luat viața unor oameni, unii chiar dintre cei apropiați.

O vreme sunt vizitați de familie și de prieteni, dar în final nu le rămâne decât să aștepte 20 de ani cu speranța că ar putea ieși să își continue viața în libertate.