China împiedică omagierea victimelor din Piața Tiananmen

Poliția chineză a interzis marți accesul la un cimitir în care sunt înhumate victimele reprimării sângeroase a mișcării democratice din Piața Tiananmen, între alte măsuri adoptate cu scopul de a împiedica orice comemorare a 24 de ani de la evenimentele de pe 4 iunie 1989, relatează AFP.

Polițiști staționați în exteriorul Cimitirului Wanan, în partea de vest a Beijingului, blocau intrarea principală și au cerut jurnaliștilor AFP să părăsească locul.

Familii ale studenților uciși de armata chineză obișnuiesc să participe la ceremonii în acest cimitir, întâlniri supravegheate îndeaproape de forțele de ordine.

După aproape un sfert de secol de când Partidul Comunist Chinez a trimis tancuri pentru a înăbuși manifestații în centrul capitalei, marcarea evenimentelor din Piața Tiananmen este în continuare sensibilă pentru regim, care depune eforturi să împiedice orice discuție publică sau comemorare a evenimentelor.

TENSIUNI Trump avertizează Europa: „Se îndreaptă într-o direcție greșită”

00:37

SOCIAL Care sunt cele mai frecvente cauze pentru care mașina pornește greu dimineața. Primul lucru pe care ar trebui să îl verifici

23:56

Subiectul rămâne tabu pentru presa oficială, iar o cenzură drastică este exercitată pe rețele de socializare, unde orice căutare legată de data de 4 iunie sau cuvinte ca „Tiananmen” sau „lumânare” era blocată marți.

Autoritățile au impus tăcerea sau îndepărtat câțiva disidenți și activiști în domeniul drepturilor omului deosebit de supravegheați, a anunțat organizația China Human Rights Defenders, cu sediul la Hong Kong.

Liu Xiaoyuan, un avocat și activist în domeniul drepturilor omului, a anunțat într-un mesaj postat pe Twitter „neutralizarea” contului său pe un site chinez de microblogging, după ce a publicat o imagine cu o lumânare, îndemnând la amintirea victimelor din Piața Tiananmen.

„În această țară, orice miză se reduce la aprinderea sau stingerea unei lumânări”, a comentat artistul contestatar Ai Weiwei.

Pe de altă parte, teritoriul Hong Kong urmează să fie, din nou, singurul teritoriu chinez care comemorează marți reprimarea mișcării.

Zeci de mii de persoane urmează să se reunească la un priveghi cu candele în Parcul Victoria, în amintirea manifestanților uciși de armata chineză în urmă cu 24 de ani, în noaptea de 3 spre 4 iunie, în marea piață din Beijing.

Alianța din Hong Kong pentru susținerea mișcărilor patriotice și democratice în China, organizatoarea evenimentului, a anunțat că se așteaptă la participarea a aproximativ 150.000 de persoane.

„Cred că noi toți, la Hong Kong, inclusiv noua generație, suntem de părere că este vorba despre o tragedie și că un Guvern care pune să se tragă în popor comite o crimă”, a declarat pentru AFP Richard Choi, vicepreședintele Alianței.

Teritoriul Hong Kong, o fostă colonie britanică, a fost înapoiat Chinei în iulie 1997. El beneficiază de un stat de semiautonomie, păstrându-și, spre exemplu, moneda și sistemul judiciar, conform modelului „o țară, două sisteme”, promovat de chinezi.

Locuitorii din Hong Kong se bucură de o libertate de exprimare necunoscută pe continent.

La sfârșitul lui mai, peste 1.000 de protestatari au defilat în fața sediului Guvernului din Hong Kong, iar ulterior în fața „biroului de legătură” al Republicii Populare, în numele victimelor reprimării.

Studenți au participat la o grevă a foamei de trei zile, într-un cartier comercial frecventat de turiști chinezi, așa cum au făcut studenții la Tiananmen în 1989 cu speranța de intra într-un dialog cu puterea.

Potrivit unei anchete de opinie, realizate de Universitatea din Hong Kong luna trecută, 68% dintre locuitorii teritoriului semiautonom condamnă autoritățile chineze din 1989, iar aceeași proporție apreciază că orașul ar trebui să promoveze în mod activ democrația în China.

Sute sau mii de tineri au fost uciși de armata chineză în reprimarea în sânge a mișcării din Piața Tiananmen, la 4 iunie 1989, potrivit unor organizații de apărare a drepturilor omului.

Beijingul a justificat intervenția militară prin necesitatea de a înfrânge o rebeliune „contrarevoluționară”.