Cometa ISON a supraviețuit trecerii sale pe lângă Soare

Cometa ISON a supraviețuit trecerii sale pe lângă Soare, joi, și a fost denumită „cometa zombie” de către astronomii americani, care consideră că acest corp ceresc neobișnuit „s-a întors dintre morți”, informează lefigaro.fr.

Soarta cometei ISON i-a îngrijorat pe astronomii care urmăreau cu mare atenție trecerea acesteia la mică distanță de Soare în cursul zilei de joi. La două ore după ce s-a apropiat la ceva mai mult de 1 milion de kilometri de suprafața astrului – o distanță considerată mică, întrucât ea este mai mică decât diametrul Soarelui -, ISON nu reapăruse încă în zona monitorizată de sondele spațiale Soho și Stereo, care filmează evenimentele petrecute în apropiere de Soare.

Trecerea cometei ISON pe lângă Soare s-a produs cu o viteză uluitoare, care a atins 1,4 milioane de kilometri pe oră.

Concluziile inițiale ale experților indicau faptul că ISON, un bulgăr uriaș de gheață și praf stelar, venit de la marginea Sistemului Solar, nu a supraviețuit temperaturilor de câteva mii de grade Celsius în timpul apropierii de Soare și că acest corp ceresc s-a dezintegrat.

MILITAR Vladimir Putin ordonă o nouă mobilizare a rezerviștilor. Cu cât se mărește armata Rusiei

23:36

MILITAR Rusia pompează masiv în bugetul militar pentru 2027. Moscova și-a propus să majoreze cheltuielile cu 27%

23:18

Ar fi fost o soartă tragică, pe care anumiți astronomi au și prezis-o, dar care ar fi anulat orice șansă de a putea observa cometa pe cerul nocturn la începutul lunii decembrie, cu ochiul liber în cel mai bun caz sau cu binoclul.

Vineri, însă, spre surpriza specialiștilor, o pată strălucitoare și-a făcut apariția pe imaginile captate de sonda Soho, exact în locul în care era așteptată traiectoria cometei ISON.

„Nu mai vedeam decât o coadă foarte mică, ce pare să provină din resturile de praf ale cometei, iar, apoi, puțin câte puțin, o condensare strălucitoare a reapărut pe imagini”, a explicat Dominique Bockelée-Morvan, astronom și director de cercetare la Centrul Național de Cercetări Științifice afiliat Observatorului din Paris.

Această „condensare strălucitoare” reprezintă un semn care atestă faptul că nucleul cometei – sau ceea ce a mai rămas din el – a redevenit activ și a reînceput să emită gaze și praf, fiind încălzit de Soare.

„Un filon strălucitor de material, care se îndepărtează de Soare, a apărut pe imaginile transmise de Solar and Heliospheric Observatory, operat de Agenția Spațială Europeană și de NASA, în noaptea de joi spre vineri”, se afirmă într-un comunicat postat, vineri, pe site-ul NASA, citat de agenția Reuters.

„Nu știm deocamdată dacă este vorba de resturi rămase din cometă sau dacă o parte din nucleul cometei a supraviețuit”, afirmă NASA.

Analizele preliminare sugerează faptul că cel puțin o parte din nucleul cometei ISON este intact.

Deocamdată este prea devreme pentru ca astronomii să poată spune dacă ISON a rămas intactă sau a fost fragmentată și să indice procentul din masa inițială care a fost conservat, dar, în orice caz, masa rămasă este suficientă pentru a forma un nucleu cu o activitate vizibilă.

Experții vor trebui, de asemenea, să explice motivul pentru care ISON a rămas invizibilă pentru o perioadă atât de îndelungată după trecerea pe lângă Soare. Una dintre ipoteze este aceea că temperatura din acea zonă a fost atât de ridicată, încât particulele de praf au fost arse și vaporizate instantaneu și, astfel, în urma cometei nu a mai rămas niciun fel de material care să disperseze lumina și să facă vizibilă această cometă.

Nucleul în sine este deocamdată invizbil, întrucât este de o culoare foarte închisă și trebuie să aibă, potrivit experților, un diametru mai mic de un kilometru. Îndepărtându-se suficient de mult de Soare, temperatura a coborât suficient de mult pentru ca particulele de praf să poată să supraviețuiască.

ISON a captat atenția comunității astronomice după descoperirea ei în septembrie 2012 de doi astronomi ruși, întrucât ea reprezintă o dovadă a originii Sistemului Solar, format în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Cometa a scăpat abia în urmă cu câteva milioane de ani din Norul Oort, un fel de „parcare” a cometelor, la marginea Sistemului Solar, aflat la jumătatea distanței dintre Soare și cea mai apropiată stea.

Anumiți astronomi au crezut inițial că ISON era o cometă foarte mare cu un nucleu având un diametru de mulți kilometri. Dar, atunci când cometa a trecut foarte aproape de Marte, o sondă marțiană a NASA a putut să o fotografieze și a indicat un diametru maximal de doar 1,2 kilometri, inferior diametrului mediu al cometelor.

Întrucât ISON a fost detectată foarte departe în Sistemul Solar, astronomii au avut la dispoziție mult timp să o observe. Măsurătorile lor au arătat mai ales faptul că nucleul cometei era înconjurat de un nor de dioxid de carbon (CO2).