FOTO / Prin ce a trecut Marcel Pavel în copilărie. ”Extrem de SĂRACĂ”

Marcel Pavel, în vârstă de 65 de ani, a scos la iveală amănunte mai puțin cunoscute din copilăria sa. ”Extrem de săracă”, a spus acesta.

Marcel Pavel este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați artiști din țara noastră. În plan personal, acesta s-a căsătorit în 1992 cu Violeta Șmîșleaeva, fostă balerină a Teatrului Bolșoi din Moscova. Cuplul are trei copii. Cei doi băieți, Sasha și Richard, sunt amândoi interesați de oportunitatea unei cariere muzicale. În 2013, Violeta i-a dăruit și o fetiță, care a primit două nume Ioana și Iuvenalia, după bunicul ei din partea mamei. Deși sunt căsătoriți de 30 de ani de ani, Marcel Pavel și Violeta nu au făcut cununia religioasă.

Marcel Pavel provine dintr-o familie modestă, iar în copilărie artistul s-a confruntat cu sărăcia. Despre acest lucru a povestit Marcel Pavel la podcastul „Celebru și părinte”, realizat de Marius Gheorghiu.

ACTUALITATE Valentin Stan: Nu știam că există o afecțiune atât de mare între SUA și România

06:30

ECONOMIE Florarii au dat deja lovitura și mai urmează 1 și 8 Martie. Câți bani produc florăriile și furnizorii de flori din România

06:30

Prin ce a trecut Marcel Pavel în copilărie. ”În loc de curea, aveam un cordon din ăsta de la capotul mamei, adică a fost greu”

„Am am trecut prin greutăți foarte mari, nu vreau să devin o victimă acum. Am avut o copilărie frumoasă, dar extrem de săracă. De exemplu, copiii la școală aveau sandvișuri fițoase cu tot felul, pe vremea aceea, eu marmeladă cu pâine, nici pe aia n-o aveam câteodată, îmi mai dădeau și mie copiii. În loc de curea, aveam un cordon din ăsta de la capotul mamei, adică a fost greu. M-am născut într-o comună… nu chiar la Galați, lângă Galați, comuna Independența, județului Galați și erau case de chirpici, vis-a-vis erau casele mai din cărămidă, eu în acelea cu chirpici, normal. Când ploua mai mult, se mai topea din casă puțin și nu exagerez, se mai strâmba puțin”, a povestit Marcel Pavel, citat de click.ro.

„Țin minte că n-aveam gard. Dacă ieșeam din curtea noastră, dădeam spre calea ferată, era mică, nu știu cât avea… vreo 300-400 de metri la țară acolo și era o sărăcie lucie în anii ’65, când am început să-mi dau eu seama de ce se întâmplă în jurul meu și ca să facem focul, și furam de la locomotive motorină, bine toți acolo și ajungeam cu ligheanul pe sfert, că n-aveam putere și vărsam pe mine totul, miroseam numai a motorină, dar așa ca un aspect al vieții mele prin care am trecut eu”, a mai spus acesta.