POLITICO: Emmanuel Macron și ultima lui miză politică. Poate Kylian Mbappe să-i salveze moștenirea prin Cupa Mondială 2026?

După ani de crize, proteste și prăbușire în sondaje, Emmanuel Macron privește spre Mondialul din 2026 ca spre ultima mare oportunitate de a-și lega numele de un moment de mândrie națională, se arată într-o analiză făcută de POLITICO.

Poate Kylian Mbappe să-i salveze moștenirea lui Emmanule Macron prin Cupa Mondială 2026?

În această lună, Kylian Mbappe și naționala Franței pornesc spre America de Nord cu un obiectiv clar: cucerirea celei de-a treia Cupe Mondiale din istoria fotbalului francez.

Pentru Emmanuel Macron, miza este diferită. Nu este una sportivă, ci simbolică. După aproape un deceniu petrecut la Palatul Élysée, președintele Franței se apropie de finalul mandatului cu o popularitate șubrezită, după ani marcați de proteste sociale, crize politice și decizii contestate.

VIDEO EXCLUSIV Clujul, exemplu pentru România. Radu Rațiu, vicepreședinte CJ: „Când lucrăm împreună, reușim”

20:22

POLITICĂ Nicușor Dan: „L-am desemnat pe Eugen Tomac pentru că partidele nu se înțeleg între ele”

20:18

În acest context, o nouă performanță istorică a „Les Bleus” ar putea reprezenta ultimul mare moment de unitate națională din era Macron.

„Când vine vorba de fotbal, președintele nu trebuie absolut deloc să-l forțeze, poate vorbi despre asta ore întregi”, a declarat Karl Olive, un parlamentar apropiat de Macron. „Există puține oportunități de a uni populația… ar fi frumos să avem un moment în care, lăsând la o parte opiniile, să putem sărbători.”

O coincidență remarcabilă: era Macron a fost și era de aur a fotbalului francez

Puțini lideri europeni au avut șansa de a-și vedea mandatul suprapunându-se cu una dintre cele mai spectaculoase perioade sportive din istoria țării lor.

De la alegerea lui Emmanuel Macron, în 2017, Franța a câștigat Cupa Mondială din 2018, Liga Națiunilor UEFA în 2021, a disputat finala Mondialului din 2022 și a ajuns în semifinalele EURO 2024.

Rezultatele au transformat echipa lui Didier Deschamps într-un simbol al performanței constante și al stabilității într-o perioadă în care politica franceză a devenit tot mai fragmentată.

Macron a încercat în repetate rânduri să se asocieze cu aceste succese. Imaginile cu el sărbătorind pe podiumul de la Moscova, în ploaia torențială din 2018, au făcut înconjurul lumii.

Patru ani mai târziu, camerele l-au surprins încercând să-l consoleze pe un Kylian Mbappe devastat după finala pierdută în fața Argentinei.

Totuși, fotbalul nu a reușit să producă efectul politic pe care mulți îl anticipau.

Victoria mondială din Rusia a fost rapid eclipsată de scandalul Benalla și apoi de protestele „Vestelor Galbene”, una dintre cele mai mari mișcări de contestare socială din Franța ultimelor decenii. Nici succesul organizării Jocurilor Olimpice de la Paris din 2024 nu a adus o relansare politică semnificativă.

Astfel, Mondialul din 2026 apare ca o ultimă oportunitate pentru Macron de a-și încheia președinția sub semnul unei victorii colective.

Cum a devenit naționala Franței simbolul unei țări diverse

Astăzi, „Les Bleus” sunt văzuți drept unul dintre puținele elemente capabile să genereze consens într-o Franță profund divizată.

Nu a fost întotdeauna așa.

În anii ’90, pe măsură ce tot mai mulți jucători proveniți din familii de imigranți au ajuns în echipa națională, extrema dreaptă a început să transforme selecționata într-o temă de atac politic.

Jean-Marie Le Pen, fondatorul formațiunii care avea să devină actuala Adunare Națională, susținea în 1996 că este „artificial să aduci jucători din străinătate și să-i numești echipa națională a Franței”.

Totul s-a schimbat în 1998.

Franța a câștigat primul său titlu mondial, iar generația lui Zinedine Zidane a devenit imaginea unei țări capabile să îmbine identități diferite sub același steag. Conceptul „black-blanc-beur” a intrat atunci în cultura populară franceză, descriind conviețuirea și succesul comun al francezilor de culoare, albi și de origine arabă.

Celebrul actor și comedian Jamel Debbouze glumea atunci că Zidane „abolise rasismul timp de 48 de ore”.

Popularitatea președintelui Jacques Chirac a crescut spectaculos după acel triumf, un exemplu care continuă să alimenteze speranțele politicienilor francezi privind puterea simbolică a fotbalului.

Macron și fotbalul: o relație mai personală decât pare

Pentru Emmanuel Macron, fotbalul nu a fost niciodată doar divertisment.

Jean-Baptiste Guegan, specialist în geopolitica sportului și profesor la Sciences Po, consideră că președintele francez a folosit imaginea echipei naționale pentru a proiecta propriile sale valori politice.

De-a lungul anilor, președintele a fost surprins trăind intens meciurile Franței, celebrând victorii olimpice sau participând la festivitățile campionilor din rugby. În puține domenii și-a arătat entuziasmul atât de deschis precum în sport.

„Macron este probabil președintele francez care a mers cel mai departe în ceea ce privește utilizarea sportului și interesul său pentru fotbal”, a spus Guegan. „A făcut din fotbal o parte cheie a mesajului său politic.”

Povestea comună Macron-Mbappe

Există și o altă dimensiune a acestei povești. Relația dintre Emmanuel Macron și Kylian Mbappe depășește de mult cadrul instituțional.

În 2022, președintele Franței s-a implicat personal în tentativa de a-l convinge pe atacant să rămână la Paris Saint-Germain și să nu plece la Real Madrid. Transferul s-a amânat, dar nu a fost evitat.

În multe privințe, traiectoriile celor doi seamănă surprinzător.

Amândoi au cunoscut succesul la vârste foarte mici. Amândoi au devenit figuri dominante în domeniile lor înainte de 30 de ani. Amândoi au fost supuși unei atenții publice permanente și au generat controverse prin declarațiile lor directe.

„Traiectoriile lui Macron și Mbappe s-au împletit”, a spus Guegan. „Dacă Mbappe câștigă o altă Cupă Mondială înainte ca Macron să părăsească funcția, aceasta va deveni inevitabil și ea parte din povestea pe care Macron o spune despre președinția sa.”

Recomandarea autorului:

• Frații Pavăl, cei mai bogați patroni din fotbalul românesc, s-au decis: renunță la afacerea din Moldova. Ce i-a determinat să se retragă