Înlăturarea ministrului Apărării Serghei Șoigu, care devenise o figură toxică pentru elita din jurul lui Vladimir Putin, ar trebui să crească eficiența mașinii de război a Rusiei, avertizează Tatiana Stanovaya, fondatoarea proiectului de analiză politică R. Politik.
Prima decizie a lui Vladimir Putin după învestirea sa oficială pentru un al cincilea mandat prezidențial a fost să-l numească din nou pe Mihail Mișustin în funcția de prim-ministru, în contextul în care Constituția Rusiei obligă guvernul să demisioneze înaintea unei investiții prezidențiale.
Putin a generat o oarecare surpriză, consideră Tatiana Stanovaya, oferind postul de ministru al apărării lui Andrei Belousov, economist și fost vicepremier. Ministrul apărării în funcție, Serghei Șoigu, a fost mutat la conducerea Consiliului de Securitate, înlocuindu-l pe puternicul „șoim” Nikolai Patrushev, considerat până nu demult o eminență cenușie în anturajul președintelui Rusiei.
„Înlocuirea lui Șoigu cu Belousov a fost schimbarea esențială, în timp ce toate celelalte numiri au fost pur și simplu făcute pentru a găsi roluri pentru cei care și-au pierdut funcțiile în urma începerii celui de-al cincilea mandat de președinte a lui Vladimir Putin.
Schimbarea i-a permis lui Putin să ucidă două păsări dintr-o singură lovitură: a scăpat de nepopularul Șoigu și i-a dat lui Belousov sarcina de a optimiza efortul de război.
Înlăturarea lui Șoigu vine pe fondul unui conflict tot mai mare între ministerul Apărării și complexul militar-industrial al Rusiei.
În timp ce generalii ruși s-au plâns de întârzierile în producție, de calitatea armelor și a echipamentelor și de dificultățile de întreținere, șefii sectorului de Apărare au acuzat armata de corupție și de faptul că are așteptări nerealiste.
În astfel de dispute, Putin tinde să evite să ia partea uneia dintre tabere, încercând în schimb să recalibreze relațiile și să-i forțeze pe toți să lucreze împreună, mai productiv”, notează Tatiana Stanovaya într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Drept urmare, continuă Tatiana Stanovaya, Belousov – care a lucrat anterior la suveranitatea tehnologică, inovație și a supravegheat producția de drone – a fost cel care a ieșit în prim-plan.
Alături de experiența sa economică, Belousov este cunoscut pentru faptul că este profund religios, ceea ce pare neobișnuit pentru un economist tehnocrat, pentru patriotismul său – a fost una dintre puținele persoane publice care a susținut imediat anexarea Crimeei în 2014 – loialitatea și experiența sa în a lucra cu Putin.
„Deși numirea lui Belousov pare să urmeze o anumită logică, este probabil și un experiment. Acum, Belousov trebuie să-și justifice nominalizarea.
Totuși, ar fi prea mult să caracterizam promovarea lui Belousov drept o ascensiune… stratosferică. Este mai puțin o dovadă a încrederii lui Putin, decât o reflectare a modului în care a fost marginalizat Belousov în cabinetul anterior.
Dar, până acum, Belousov a fost un personaj aflat la periferie. Abordarea sa economică etatistă nu se potrivea cu modelul anticriză de management economic care a fost adoptat în timp de război”, explică Tatiana Stanovaya.
În tot aceste context, există multe necunoscute, totuși, atunci când este analizată alegerea lui Belousov ca ministru al Apărării.
El nu se va ocupa de mobilizarea și militarizarea economiei, susține Tatiana Stanovaya.
„Va fi o provocare pentru el să înțeleagă de ce are nevoie armata, întrucât nu are experiență militară. Armata va fi probabil sceptică cu privire la un economist responsabil de Apărare și va fi ostilă în fața unei supravegheri sporite, a auditurilor și a schimbărilor de personal. În cele din urmă, Belousov a avut de multă vreme o relație conflictuală cu miniștrii ceva mai liberali care se ocupă de chestiuni financiare și economice în guvern.
În mod clar, Putin vrea să arate că are nevoie de o abordare mai pragmatică, mai puțin coruptă și mai profesionistă atunci când vine vorba de nevoile armatei. Dar acesta este doar un experiment și nu există garanția reușitei.
Înlocuirea lui Patrushev cu Șoigu a fost o decizie care i-a nedumerit pe mulți. Dar Putin și-a creat o problemă cu înlăturarea lui Shoigu. Dacă noua slujbă a lui Shoigu ar fi fost prea mică, ar fi fost umilitoare și ar fi putut declanșa o astfel de critică la adresa ministrului în funcție, încât să scoată în evidență slăbiciunile armatei: ceva de evitat în timp de război”, notează Tatiana Stanovaya în analiza sa.
În consecință, mai scrie Tatiana Stanovaya, Serghei Șoigu trebuia să fie văzut plecând cu onoare. Pe lângă secretar al Consiliului de Securitate, a fost numit și adjunct al lui Putin în Comisia Militaro-Industrială – unde fostul președinte Dmitri Medvedev este prim-adjunct al lui Putin – și curator al Serviciului Federal de Cooperare Militaro-Tehnică, controlat informal de conglomeratul militar de stat Rostec și acum raportează președintelui, mai degrabă decât Ministerului Apărării.
„Aceasta este, fără îndoială, o retrogradare și nu o promovare pentru Șoigu. Conducerea Consiliului de Securitate nu vine cu multă greutate birocratică, deoarece are un personal redus numeric, nu are competențe de aplicare a legii și nu poate iniția proiecte de legi. Influența sa depinde de cine este responsabil.
Sub Putin, au existat doi șefi influenți ai Consiliului de Securitate: Serghei Ivanov din 1999 până în 2001 (înainte de a deveni ministru al Apărării) și Nikolai Patrushev. Dar Patrushev – spre deosebire de Șoigu – a fost întotdeauna aproape de Putin, atât datorită afinității lor ideologice, cât și a muncii lor împreună. În calitate de fost șef al Serviciului Federal de Securitate (FSB), Patrushev păstrează legături cu serviciile de securitate. Patrushev a îndeplinit, de asemenea, misiuni diplomatice importante pentru Putin și a modelat atât ideologia regimului, cât și politica sa externă.
Șoigu nu are niciunul dintre aceste avantaje. El nu a fost niciodată cu adevărat în cercul interior al lui Putin și nu a fost niciodată implicat în probleme ideologice. Cu toate acestea, a reușit să se lupte cu o mare parte a elitei (în special oficialii de securitate și generalii de armată). Într-adevăr, în cei doi ani de lupte pe scară largă din Ucraina, Șoigu a devenit cea mai toxică figură din conducerea rusă.
Asta înseamnă că este puțin probabil să devină un al doilea Patrushev, iar poziția de șef al Consiliului de Securitate va reprezenta puțin mai mult decât o sinecură. Putin a acționat într-un mod similar când l-a îndepărtat pe toxicul Medvedev din funcția sa de prim-ministru în 2020.
Patrushev, la rândul său, a fost numit consilier al lui Putin. Dar serviciul său îndelungat înseamnă că aproape că nu are nevoie de un post. Influența sa ideologică și importanța politicii externe sunt garantate indiferent de postul formal pe care îl deține.
Luată în ansamblu, remanierea lui Putin pare menită să realizeze optimizarea. Toate deciziile sale sugerează că este mulțumit de configurația actuală a puterii și va continua să facă schimbări în formația guvernului doar pentru a-și maximiza eficacitatea. Nu este interesat de schimbare”, încheie Tatiana Stanovaya.
Foto – Profimedia Images
Citește și: