Cum pregăteau românii friptura tradițională de miel, pentru masa de PAȘTE. Rețete din Balcani

Mielul este vedeta de pe masa de Paște, iar friptura făcută din această carne o delicatesă. Fără miel, masa de Paște parcă nu are niciun farmec, mai ales în zona Balcanilor.

Dar, cel puțin la români, mielul pascal nu se prepară la întâmplare, ci după vechi rețete moștenite din străbuni, iar două dintre acestea s-au păstrat până în ziua de astăzi și sunt delicioase.

Pulpă de miel la cuptor, pe pat de cartofi și verdeață

Masa de Paște încheie o perioadă lungă de post, rugăciune și diverse ritualuri, iar mielul a fost adoptat rapid de români în arsenalul gastronomic de sărbători, fiind și un popor de păstori cu o tradiție a consumului de carne de oaie, notează Adevărul.

HOROSCOP Mercur în Taur, în opoziție cu Luna Neagră până pe 15 mai. Vești rele pentru patru zodii, anunță Camelia Pătrășcanu

17:08

VIDEO Secretar de stat în Ministerul Transporturilor, mesaj important despre situația muncitorilor din ȘANTIERELE UMB : „Nu este pauză! Continuă angajările”

17:01

În Banatul românesc există o rețetă celebră de friptură de miel, pentru Paște, potrivit regretatului jurnalist și scriitor Radu Anton Roman, un om dedicat gastronomiei românești tradițional, autor al unei lucrări de referință în acest domeniu.

Acesta a lăsat în lucrarea sa, „Poveștile bucătăriei românești”, rețeta acestei delicatese pascale pe care românii bănățeni o pregăteau cu sfințenie în fiecare an, pentru masa din prima zi de Paște, după ce țineau postul întreg și se împărtășeau.

Practic, este vorba despre o friptură din pulpa sau spata umplută a unui miel. Rețeta este destul de complexă și cere ceva migăleală, dar rezultatele sunt incredibile.

„Este atât de gustoasă că-ți ia mințile”, asigură Radu Anton Roman în lucrarea sa.

Pentru prepararea acestei rețete, se folosește un sfert de miel, fie spată, fie pulpă. Între carne și os se fac crestături suficiente cât să intre umplutură delicioasă.

Apoi, mielul se sărează și se lasă la „odihnit”. În acest timp, gospodinele pregătesc umplutura făcută din măruntaie de miel, trei cepe, trei ouă, verdeață și miez de pâine muiat în lapte.

Măruntaiele se taie bucăți, ceapa se toacă, iar miezul de pâine se amestecă bine cu ouăle. Nu uitați să adăugați sare și piper, iar după pregătirea ingredientelor se începe gătitul propriu-zis.

Ceapa tocată se călește în unt împreună cu bucățile de măruntaie. Prăjeala se amestecă cu miezul de pâine și ouăle bine dichisite cu sare și piper. Umplutura se introduce în „buzunarele” crestate în pulpa sau spata de miel.

După ce au fost umplute, „buzunarele” se „sigilează” cu ață și peste carnea bine unsă cu unt se adaugă usturoi tocat, piper boabe și ceapă verde. Se lasă la cuptorul încins, timp de aproximativ două ore.

Din când în când se stropește friptura cu vin dulce și sos din tavă. În mod tradițional, acest preparat era pregătit la cuptorul tradițional țărănesc.

„Rumenită și spectaculoasă, friptura de miel astfel umplută, face parte din ceremonialul de Paști al bănățenilor”, preciza Radu Anton Roman în „Poveștile bucătăriei românești”.

Tot el spunea că acest fel de mâncare se completează de minune cu un vin roșu-sec din zonele viticole ale Banatului și Carașului.

Dincolo de această delicatesă din sud-vest, în restul țării, de Paște, se făcea o friptură de miel simplă, sățoasă și delicioasă, fără prea multe pretenții și impresii de gastronomie sofisticată.

„O friptură cunoscută în mai toți Balcanii creștini, cea mai rapidă dintre toate-semn că oamenii locului se grăbeau și n-aveau timp de gătit: ba veneau turcii, ba austriecii, ba se băteau, după datina balcanică, între ei, ori stârneau războaie mondiale”, scria Radu Anton Roman, în stilul său inconfundabil.

Această rețetă este, probabil, cea mai veche și cea mai răspândită din arealul românesc în zilele de Paște. Nu necesită condimente, care se găseau foarte greu acum câteva sute de ani, mai ales în spațiul românesc, și era bazată pe ce se găsea în gospodăria omului.

Pe scurt, era nevoie de o pulpă de miel, sare, usturoi și slănină.

Ceva mai târziu, când a apărut și piperul pe la noi, adică undeva prin secolul al XIX-lea, se adăuga și acest condiment cu origini asiatice. De asemenea, în Ardeal nu lipsea boiaua, iar pregătirea cărnii era simplă.

Mai exact, pulpa de miel se freca cu usturoi, sare și boia (acolo unde se găsea), și mai târziu și cu piper. Carnea se „îmbrăca” în fășii subțiri de slănină și dădea la cuptorul de lut, la rolă.

În cuptorul încins bine de dinainte, mielul se făcea la foc iute și în jumătate de oră, fiind servit cu garnituri de legume de prin ogradă.

Desigur, nu lipsea vinul roșu țărănesc. „Căpșunica”, cum îi spuneau moldovenii, o licoare învăluitoare și mieroasă.

Fotografie cu caracter ilustrativ: Shutterstock