După ce a fost „jurist” și „expert în Constituție”, activistul politic Tudor Chirilă a devenit istoric. Ce lecții de istorie predă pe Facebook
Tudor Chirilă scrie istorie… pe Facebook. Activistul a publicat o cronologie a represiunii comuniste din România, de la instaurarea regimului în 1945 până la Revoluția din 1989. Cântărețul care a abordat mai multe teme în decursul anilor, a enumerat acum o listă cu momentele și abuzurile pe care le consideră esențiale pentru înțelegerea efectelor comunismului asupra societății românești, ba chiar și-a început ironic textul „pentru nostalgicii comunismului”. După ce l-a criticat pe Nicușor și Bolojan, activistul a dat-o acum și pe istorie.
Tudor Chirilă a structurat cu Chat GPT o cronologie a unor date importante din perioada comusită
- 6 martie 1945 – instaurarea guvernului Petru Groza. Începutul preluării efective a puterii de către comuniști, sub protecția sovietică.
- 19 noiembrie 1946 – falsificarea alegerilor. Alegerile sunt masiv fraudate în favoarea Blocului Partidelor Democrate dominat de comuniști. Urmează eliminarea sistematică a opoziției politice”, a scris muzicianul Tudor Chirilă.
Tudor Chirilă a enumerat abuzurile și represiunile din primii ani ai regimului comunist
Tudor Chirilă a continuat cronologia cu mai multe momente pe care le consideră reprezentative pentru represiunea comunistă. El a menționat înscenarea de la Tămădău din 1947, abdicarea forțată a Regelui Mihai și perioada de represiune din închisorile comuniste. De asemenea, a vorbit despre colectivizarea forțată și despre folosirea deținuților la lucrările Canalului Dunăre–Marea Neagră.
- „ 14 iulie 1947 – înscenarea de la Tămădău. Folosită pentru distrugerea PNȚ. Iuliu Maniu și Ion Mihalache sunt arestați și condamnați; Maniu va muri în închisoarea de la Sighet în 1953.
- 30 decembrie 1947 – abdicarea forțată a Regelui Mihai. Monarhia este desființată și România devine republică populară.
- 1948–1964 – Gulagul românesc. Zeci de mii de deținuți politici trec prin Sighet, Aiud, Gherla, Râmnicu Sărat, Jilava, Pitești, Canal și alte penitenciare și colonii de muncă. Foametea, frigul, izolarea, bătăile și lipsa tratamentului medical provoacă numeroase decese. IICCMER are documente pentru peste 70.000 de deținuți politici, iar cifra reală este mai mare.
- 1949–1962 – colectivizarea forțată. Țăranii sunt deposedați de pământ și animale. Cei care se opun sunt bătuți, arestați, deportați sau condamnați. În numeroase sate izbucnesc revolte reprimate de regim.
- 1949–1953 – Canalul Dunăre–Marea Neagră. Mii de deținuți, inclusiv numeroși deținuți politici, sunt folosiți la muncă forțată în condiții extrem de dure. Canalul devine unul dintre simbolurile sistemului concentraționar comunist”, a adăugat activistul.
Chirilă a amintit episoadele de represiune și persecuție din perioada comunistă
Tudor Chirilă a mai adus în discuție și despre Experimentul Pitești, deportările în Bărăgan, moartea lui Iuliu Maniu în închisoarea de la Sighet și executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu. De asemenea, a menționat represiunea împotriva studenților după Revoluția din Ungaria și noul val de arestări declanșat de regimul comunist la sfârșitul anilor ’50.
- noiembrie 1949–1951/52 – Experimentul Pitești. Una dintre cele mai atroce forme de „reeducare”: deținuții, în special studenți, sunt supuși torturii fizice și psihice și obligați să-și tortureze la rândul lor colegii. Aproximativ 1.000 de oameni au trecut prin experiment.
- 5–6 mai 1950 – „Noaptea demnitarilor”. Foști miniștri, parlamentari, academicieni și înalți funcționari sunt ridicați noaptea și trimiși în penitenciarul de la Sighet. Mulți vor muri acolo.
- 18 iunie 1951 – deportările în Bărăgan. Aproximativ 40.000 de oameni din Banat și Mehedinți sunt ridicați din case și deportați în Bărăgan. Sunt abandonați practic în câmp și obligați să-și construiască singuri locuințe.
- 5 februarie 1953 – moartea lui Iuliu Maniu la Sighet. Fostul prim-ministru și lider al PNȚ moare în detenție; trupul îi este aruncat într-un mormânt anonim
- 16/17 aprilie 1954 – executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu. Fostul lider comunist este executat la Jilava după ani de anchetă și un proces politic fabricat.
- 1956–1959 – represiunea studenților după Revoluția din Ungaria. Studenții români care încearcă să protesteze sau să se solidarizeze cu revoluția maghiară sunt arestați, exmatriculați și condamnați. Numai la Timișoara sunt operate aproximativ 2.000 de arestări.
- 1958–1960 – noul mare val de represiune. După retragerea trupelor sovietice, regimul declanșează arestări masive pentru a demonstra că își poate controla singur adversarii. Intelectuali, preoți și opozanți sunt condamnați la ani grei de închisoare. În 1958 sunt arestați, între alții, membrii grupului Rugul Aprins, inclusiv Dumitru Stăniloae și Arsenie Papacioc.
Avtivistul politic a vorbit despre austeritate și accesul la avort
- 1 octombrie / 31 octombrie 1966 – Decretul 770. Ceaușescu interzice aproape complet avortul. Statul controlează brutal viața reproductivă a femeilor. În deceniile următoare, mii de femei mor în urma avorturilor clandestine. Decretul este publicat la 1 octombrie și intră în vigoare la 31 octombrie 1966.
- 1969, 1971 și 1976 – internarea psihiatrică a lui Vasile Paraschiv. Opozantul comunist este internat în spitale psihiatrice ca formă de represiune politică. Psihiatria este folosită și împotriva altor contestatari ai regimului.
- 1–3 august 1977 – greva minerilor din Valea Jiului. Aproximativ 35.000 de mineri intră în grevă. După aparenta negociere cu Ceaușescu urmează represiunea: liderii sunt urmăriți, anchetați, mutați sau condamnați.
- 1977–1989 – demolarea Bucureștiului și „sistematizarea”. Cartierul Uranus și zone întinse ale Bucureștiului sunt distruse pentru Centrul Civic și Casa Poporului. Sunt demolate sau mutate biserici, distruse monumente și evacuate zeci de mii de persoane. Numai în 1986–1987 sunt demolate, între altele, Mănăstirea Văcărești, Sfânta Vineri și Sfântul Spiridon Vechi.
- anii 1980 – politica de austeritate extremă. Pentru plata datoriei externe, regimul raționalizează alimentele, energia și căldura. Românii stau la cozi pentru produse de bază, locuințele sunt ținute la temperaturi foarte scăzute, iar întreruperile de electricitate devin obișnuite.
- 17 noiembrie 1985 – moartea lui Gheorghe Ursu. Inginerul și disidentul Gheorghe „Babu” Ursu, urmărit pentru jurnalul său și pentru scrisorile trimise la Europa Liberă, moare după bătăile și torturile suferite în arest. Fusese arestat la 21 septembrie 1985.
- 26 aprilie 1986 – Cernobîl. După catastrofa nucleară din URSS, autoritățile comuniste române întârzie informarea populației și minimalizează pericolul radioactiv.
- 15 noiembrie 1987 – Revolta de la Brașov. Muncitorii de la Steagul Roșu și Tractorul ies în stradă împotriva condițiilor de viață și a regimului Ceaușescu. Sediul județean PCR este devastat. După revoltă urmează arestări, bătăi, anchete și deportări administrative ale participanților.
- 19 noiembrie 1987 – arestarea Doinei Cornea și a fiului ei. Sunt arestați după ce distribuie manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov.
Tudor Chirilă a scris despre persecuția religioasă și securitatea ca instrument de teroare
Tudor Chirilă a încheiat cronologia cu protestul lui Liviu Cornel Babeș din 1989, tentativa de revoltă anticomunistă de la Iași și represiunea sângeroasă de la Timișoara și București din decembrie 1989. De asemenea, el a amintit persecuțiile religioase din perioada comunistă și rolul Securității în reprimarea opozanților, prin arestări, supraveghere, tortură și presiuni asupra familiilor.
- 2 martie 1989 – sacrificiul lui Liviu Cornel Babeș. Pe pârtia Bradul din Poiana Brașov, Babeș își dă foc în semn de protest față de dictatura lui Ceaușescu. Lasă mesajul „Stop Mörder! Brașov = Auschwitz” și moare câteva ore mai târziu. Gestul devine unul dintre cele mai dramatice acte individuale de protest împotriva regimului. Data de 2 martie este confirmată și de cronologia
- 14 decembrie 1989 – tentativa de revoltă de la Iași. O manifestație anticomunistă planificată în Piața Unirii este împiedicată de Securitate; organizatorii sunt arestați și anchetați.
- 16–20 decembrie 1989 – represiunea de la Timișoara. Regimul ordonă intervenția împotriva demonstranților. Armata și forțele de ordine deschid focul. Sunt morți și răniți, iar cadavrele a 43 de victime sunt transportate la București și incinerate pentru a ascunde urmele represiunii.
- 21–22 decembrie 1989 – represiunea de la București. După prăbușirea mitingului lui Ceaușescu din 21 decembrie, demonstranții sunt bătuți, arestați și împușcați. În noaptea de 21 spre 22 decembrie au loc crimele din zona Intercontinental–Piața Universității.
- 1948–1989 – persecuția religioasă. Biserica Greco-Catolică este desființată în 1948, episcopii sunt arestați, numeroși preoți ortodocși, catolici, protestanți și greco-catolici sunt închiși, iar activitatea religioasă este permanent supravegheată de Securitate.
- 1948–1989 – Securitatea ca instrument de teroare. Arestări fără proces, tortură, informatori, interceptarea corespondenței și telefoanelor, filaj, șantaj, compromitere profesională, interdicția de a publica sau de a munci și presiuni asupra familiilor devin instrumente obișnuite ale statului. Sistemul represiv nu dispare odată cu eliberarea deținuților politici din 1962–1964, ci își schimbă metodele.
De curând a făcut și pe specialistul în Constituție
Tudor Chirilă a ajuns și la Constituție și la activitatea Curții Constituționale a României în data de 20 august. Activistul politic a publicat pe Facebook o amplă analiză în care critică întâlnirea dintre premierul demis Ilie Bolojan și judecătoarea Simina Tănăsescu, dar și modul în care CCR a fost folosită de-a lungul timpului în dispute politice.
Chirilă a susținut că întâlnirea dintre Bolojan și Tănăsescu a fost o „greșeală”, mai ales prin prisma momentului în care a avut loc, cu doar câteva zile înaintea unei decizii a CCR privind amendamentul asociat lui Dominic Fritz.
„Nu există însă nicio probă că dosarul Fritz a fost discutat”
Actorul spune că simpla apariție a întâlnirii a fost suficientă pentru a alimenta suspiciunile, chiar dacă, în opinia sa, nu există dovezi că premierul ar fi intervenit în activitatea judecătoarei.