Gen. Emil Străinu: „Mi-am dat seama că lipsisem 7 ORE”

Ești pregătit să afli adevăruri care îți vor schimba perspectiva asupra lumii? „Conspirații cu Gen. Emil Străinu” este noua emisiune care te va ține cu sufletul la gură în fiecare joi, de la ora 22:00. Pe 16 aprilie, generalul a povestit în întâmplare din Insula Paștelui, de când o vizita. Acesta a intrat în tuneluri secrete și s-a ascuns de militari. Urmăriți emisiunea aici, integral, emisiunea.

Gen. Emil Străinu este expert în fenomene aerospațiale și specialist în fenomene neidentificate. Acesta vine să dezvăluie informații incendiare despre evenimente controversate, secrete bine păzite și fenomene misterioase care ne înconjoară.

În fiecare ediție, vor fi explorate subiecte tabu. De la dosare clasificate și tehnologie secretă și până la teorii despre viitorul omenirii și forțele nevăzute care influențează lumea.

ECONOMIE Marcel Boloș: „Renegocierea PNRR și deblocarea integrală a Cererii de Plată 3 sunt priorități imediate”

19:23

ACTUALITATE Val de aer arctic în România. Cât va mai persista valul de frig

18:55

Gen. Emil Străinu: „Aflându-mă în această frumoasă, extraordinară, insulă, m-am plimbat, 10-12h/zi să văd cât mai mult, să cunosc cât mai mult, să-mi dau seama de aceasta. Am descoperit aceste peșteri și aceste tunele. La casa de lângă casa unde eram eu cazat, erau cazate niște călugărițe ursuline din Franța. Și am intrat în vorbă cu ele, și le-am întrebat dacă putem să ne interesăm la localnici, dacă putem intra în această tunele, să vedem și noi despre ce este vorba acolo. În discuția care a avut loc în grup acolo ni s-a spus că ele există, dar este foarte periculos. Și am întrebat dacă sunt șerpi?! Nu, șerpi nu sunt, ne-au zis. Dar ce sunt? Sunt șobolani, foarte mari și sunt spiritele care păzesc aceste tuneluri. Într-o seară, într-o noapte, ce idee mi-a venit? Am văzut că gazda avea o cutie cu vopsea mare, și acum îmi aduc aminte, era o vopsea chiliană galbenă, și am întrebat-o ce face cu vopseaua aia. A zis că nu mai face, că a văruit casa, a vopsit-o și acuma dacă mai pică pe unde mai folosește. A zis îmi de mie cutia aia și bidineaua aia dacă am nevoie. M-am dus, mi-am cumpărat baterii la lanternă și am intrat în niște astfel de tunele. Tunelele mergeau 30-40m, unde era un miros înfiorător, tot felul de mortăciuni și într-adevăr șobolani. După care începeau să devină curate și după 500-700m ajungea la acesta altare care erau împodobite cu tot felul de statuete, lumânări, tot felul de chestii. I-am spus călugăriței cu care vorbeam și mi-a zis n-am făcut bine că m-am dus, că nu e bine că te duci acolo și mai ales să nu deranjez nimic de acolo, că dacă deranjez ceva te vor omorî spiritele. Aceste tuneluri, vreau să vă spun, erau făcute în două feluri. Unele erau săpate de către acești indigeni, deci de către locuitorii de acolo, iar altele erau pâlniile pe unde fusese lava de la vulcan și care aveau kilometri întregi.  Altele erau peșteri propriu-zise. Dar după ce mergeai într-o astfel de zonă, unde a curs lava, mergeai 50-100m, nu era nimic în stânga sau în dreapta, peisajul se schimba. Dacă până aici pereții erau strâmbi, totul era aleatoriu, de aici deveneau drepți, puteai să mergi în picioare. Deci un om de 2,5 m putea merge în picioare. Am luat acea găleată și din loc, în loc, trăgeam săgeți. Am mers până când am terminat vopseaua și tot n-am ajuns la capăt. Acesta era un tunel făcut, deci capătul era mult mai departe. Când m-am întors de acolo și am ieșit afară, mi-am dat seama că lipsisem 7h, deci 3,5h făcusem la dus și 3,5h la întors. N-am văzut un gândac sau un păianjen, iar colțul de sus, sau cel de jos, erau ca de echer 90°. În alte două două tunele am ajuns la altare din acelea care de care vă spuneam, erau acolo chiar și baterii de rezervă, lanternă, ofrandă de mâncare, sticle cu tot felul, în sfârșit ca la un fel de pomană la noi. Cum zicem noi, să bea, să mănânce spiritele. Ultima dată când am intrat, nici nu puteam să mai mă duc altădată, pentru că mai era o zi și apoi plecam, cineva dintre localnici m-a văzut că am intrat acolo și n-am ieșit. Și nu faptul că am intrat l-a deranjat, ci faptul că n-am ieșit, i-a fost frică, dacă mi s-a întâmplat ceva cu mine. I-a spus unui militar și a venit ăsta după mine. Deci a venit în tunel, dar acolo sunt niște ramificații și ecourile alea se auzeau foarte bine. Eu am auzit când s-a apropiat și am intrat pe un tunel mic, secundar, și m-am ghemuit într-un loc acolo și el a plecat. S-a dus cu lanterna foarte mare, de mare putere, a plecat înainte să mă caute pe mine. Eu am ieșit, dar când am ieșit afară am văzut calul legat și încă un cal și alt militar m-a somat să stau. L-a anunțat și pe ăsta prin stație să vină și a fost un întreg dialog constructiv. Nu vă mai spun… Concluzia acestei aventuri în tunel este următoarea. Probabil că multe din tunelurile acelea, mă gândesc, nu erau construite numai de către localnici. Cred că erau construite și de americani care în ipoteza unui bombardament, probabil că aveau pe acolo vreun buncăr, unde să se ascundă, Mă gândesc! Am zis unele, deci nu toate. Măcar unul, nu știu.”

https://www.youtube.com/watch?v=r1XYODcCQY0