Roșiile românești sunt apreciate pentru gustul lor autentic, dar sunt din ce în ce mai greu de găsit printre soiurile de import. Adesea, piețarii profită de faptul că roșiile autohtone sunt la mare căutare și se folosesc de această sintagmă chiar dacă produsele lor sunt din import.
Mulți orășeni preferă să cumpere roșii direct de la țărani, însă trebuie să fii atent la anumite detalii care fac diferența între roșiile românești și cele de import.
Dacă un producător vinde prea multe tipuri de legume și fructe, este posibil ca acestea să fie din import și să le vând sub denumirea de „produse în România”.
Iată câteva sfaturi utile pentru a le identifica și a face alegeri inspirate la piață:
Pentru a recunoaște roșiile românești, este important să știi care sunt soiurile autohtone. Printre cele mai cunoscute se numără:
– Puszta Kolojz – originară din Cluj, mare, suculentă, cu coaja ușor încrețită în jurul codiței, se coace în august.
– Trandafiria de Calafat – specifică zonei Dolj, mare, roz-trandafirie, cărnoasă și cu pulpă densă.
– Pontica de Vidra – medie, cu puține semințe, formă sferică și o ușoară tentă maronie, fructifică o singură dată pe vară.
– Inima de bou – mare, cu formă neregulată, poate ajunge la 700-800 g, se coace începând cu iulie.
– Pitica – mică, rotundă, dar ușor alungită, se coace la început de iunie.
– Țâța vacii – mică, alungită, cu o umflătură la vârf, cărnoasă și cu puține semințe, ideală pentru bulion, se coace din iunie.
– Roșia de Țigănești – rotundă, ușor turtită, cu mici crăpături în jurul codiței, pulpă deschisă la culoare și puține semințe.
– Portocalia de Corbeanca – mare, zemoasă, cu coajă netedă și predispusă la crăpături, se coace în iulie-august.
Trebuie să înțelegem că un mic agricultor nu poate cultiva o gamă foarte largă de produse.
Mai mult, prezența unui solar sau a unei grădini vizibile în curtea vânzătorului este un semn bun că legumele sunt cultivate de el. În cazul roșiilor românești trebuie să ținem cont de aspectul roșiilor – cele crescute natural nu vor fi perfecte, dar vor avea un miros și un gust autentic, potrivit Libertateapentrufemei.
În primul rând ne uităm la formă. Roșiile tradiționale sunt ușor neregulate, pot avea coaja crăpată și codița ondulată, în timp ce roșiile de import sunt perfect rotunde, netede și uniforme ca mărime.
În al doilea rând ne uităm la textură. Cele autohtone au coaja mai subțire și pot prezenta nervuri sau mici pete. Cele din import sunt tari, ferme și lucioase.
Și nu în ultimul rând trebuie să ținem cont de culoare. Roșiile românești au adesea pete galbene sau portocalii în jurul codiței, un semn al concentrației de zahăr și al gustului dulce. Cele de import sunt mai degrabă de un roșu uniform.