Ce a pățit Nea Petrică din BRĂILA după ce s-a angajat ajutor de cioban la o stână din Dolj

Trista poveste a unul bărbat din Brăila a fost făcută publică zilele acestea pe o cunoscută pagină de Facebook.

Este vorba despre un bărbat, originar din Brăila, care, din cauza unor probleme personale, a ajuns să muncească cu ziua la stâne din mai multe zone din țară.

El a fost găsit căzut, pe stradă, de o persoană care l-a ajutat și care a decis să îi facă publică povestea.

Nea Petrică a povestit că a lucrat la o stână din apropiere de Craiova, iar după câteva zile de muncă grea nu a primit decât „bătaie și cam atât”.

Și-a pierdut soția și copiii

Persoana care a făcut postarea pe Facebook spune că bărbatul i-a povestit că a rămas văduv, și-a pierdut și copiii, moment în care viața sa a ajuns într-un punct fără întoarcere.

Bărbatul a ajuns să doarmă pe străzi, inclusiv pe câmpuri, iar de la ultimul loc de muncă a fost nevoit să fugă pentru că era agresat.

Mai jos, povestea integrală, așa cum apare ea pe rețeaua de socializare:

„Pe Nea Petrică l-am găsit picat în stradă. Ca o frunză adiată de vânt, trântit de o durere pe care nu avea să o explice. Am alergat către dânsul:

– Domnule, sunteți bine?

I-a luat câteva secunde să-mi răspundă. Ușor inconștient, dând din mână pe semne că aude. Mă speriasem! Văzusem sfârșitul unei vieți pentru câteva momente. Inima îmi bătea tare și doream să-l știu bine. Ce se întâmplase, nu știu!
L-am ridicat pe bancă și m-am așezat lângă dânsul. Părea să-și fi revenit și vorbea, dădea semne că acea clipă nefastă, trecuse. Am simțit nevoia să-i vorbesc, să aflu dacă îi pot fi de folos cu ceva și dacă mâncase ceva sau nu.

– Vin de la 40 km. M-au lăsat picioarele și mâinile! Mă dor toate, cred că am leșinat. Mi-e amețeală și nu știu unde mă aflu acum.

– De la câți km? Era singura necunoscută!

– „Am plecat ieri din Craiova, peste noapte am dormit pe câmp și acum am ajuns aici! Oare mai am mult până în Banat?”

Pentru un moment l-am privit cam lung. Vorbea în dodii sau încerca să-mi spună ceva clar.

– Facem câțiva pași? Mergem să mâncăm!

Era clar că îi era foame, povestea cu greu tot ce pățise în drumul lung. De fapt, fugise de la ultimul loc de muncă – îngrijise oile unui cioban și drept răsplată, primise bătaie și cam atât.

„Pe unde mergi, dai de oameni ca ăștia! Nu sunt mulțumiți și te trimit la plimbare. Este al 3-lea care îmi face același lucru. M-am obișnuit!”

Și părea să nu-și mai găsească deloc cuvintele printre lacrimi și tremuratul de barbă.

– Ce doriți să mâncați?

– O coajă de pâine, este de ajuns!

De fel din Brăila, a umblat în toată țara pentru un loc de muncă. „N-am școală deloc și nu vrea nimeni unul ca mine! Mi-a murit soția, copiii au ajuns pe drumuri și eu m-am ratat!”

Cu greu își aduna fiecare vorbă și tot repeta: „domne ce mă dor toate! M-a prins și ploaia, sunt mușcat și de un câine. Ce mă fac?”

L-am însoțit până în gară! Cu greu l-am sprijinit, asigurându-mă că nu îi voi crea probleme mai mari. „Domne, dorm aici.. mâine văd eu ce fac!”

Nu m-a lăsat să-i iau bilet. Tot a insistat să plec! Ce-i drept, mă voi întoarce peste o oră sau poate voi rămâne cu dânsul să mai povestim câte ceva până îl voi convinge că pot să-i iau eu biletul până în Timișoara fără nici un deranj!

Știți de ce refuză? „Mi-ați luat să mănânc. Dați-mi de muncă! Cum mă revanșez? Eu pentru gestul dvs munceam la patron 3 zile!”