Trei rapoarte despre condițiile din penitenciare, IGNORATE. „Situația a devenit publică doar când politicienii ajunși în arest preventiv au început să se plângă de condiții”

Redactor:
Raluca Pancu
Trei rapoarte despre condițiile din penitenciare, IGNORATE. „Situația a devenit publică doar când politicienii ajunși în arest preventiv au început să se plângă de condiții”
Nu mai puțin de trei rapoarte despre situația penitenciarelor din țară au fost date de Comisia pentru drepturile omului în 2005, 2009 și 2014, iar problemele sistemice au fost confirmate odată cu deciziile CEDO, covârșitoare în favoarea deținuților. Cu toate acestea, supraaglomerarea persistă în unele centre de detenție, iar condițiile minime de igienă sau hrană lipsesc în foarte multe cazuri. „Nu se poate spune că Parlamentul nu ar fi știut despre situația penitenciarelor, dar ea a devenit publică în momentul în care politicienii ajunși în arest preventiv au început să se plângă de condiții", a declarat deputatul PNL, Adriana Săftoiu, în timpul dezbaterii din cadrul Comisiei pentru drepturile omului pe marginea situației din penitenciare. „De prea multe ori, decizia politică, chiar și prin consens nu e bazată pe analize serioase ale realităților pe care încearcă să le reglementeze. S-au făcut în 2015 - 2016 pași în direcția asta, dar trebuie analizat nu numai sistemul penitenciar, ci și intrările și ieșirile din sistem", a subliniat, și Maria Nicoleta Andreescu, directoare executivă în cadrul Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH).

„Am descoperit la Comisia pentru drepturile omului că existau trei rapoarte despre situația penitenciarelor din 2005 – 2009 – 2014. Deci nu se poate spune că Parlamentul nu ar fi știut despre situația penitenciarelor, dar ea a devenit publică în momentul în care politicienii ajunși în arest preventiv au început să se plângă de condiții”, a declarat deputatul PNL, Adriana Săftoiu, în debutul dezbaterii din cadrul Comisiei pentru drepturile omului pe marginea situației din penitenciare. 

Nu este, însă, prima dezbatere pe acest subiect. Carmen Fiscuci, expert Prison Fellowship România, a declarat, în cadrul dezbaterii, că o întâlnire asemănătoare a avut loc și în 2010, când erau „aceleași probleme” și de atunci „nu s-a întâmplat nimic”.

„De fiecare dată am avut alte așteptări”, a spus Fiscuci.   

Mai mult, potrivit Mariei Nicoleta Andreescu, directoare executivă în cadrul Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), problemele sistemice din penitenciare au fost constatate recunoscute și în 2012, iar „România avea timp din 2012 până acum să facă ceva pe tema asta”. În acest sens, Andreescu a punctat faptul că pașii făcuți în 2015-2016 au fost pentru „investiții de mică valoare”. 

„Trebuie să îmi exprim regretul că, de prea multe ori, decizia politică, chiar și prin consens nu e bazată pe analize serioase ale realităților pe care încearcă să le reglementeze. S-au făcut în 2015 – 2016 pași în direcția asta, dar trebuie analizat nu numai sistemul penitenciar, ci și intrările și ieșirile din sistem”, a spus Andreescu.

În acest context, Andreescu a subliniat faptul că „ne lipsește legătura între decizia politică și realitatea internă”, dând exemplu, în acest sens, un amendament care a fost făcut la proiectul de lege privind recursul compensatoriu.

„Era un proiect de lege destul de îngrijit, avea în vedere cam toate aspectele, acest proiect prevedea că se face analiza zilelelor executate în condiții improprii pentru a se reduce cu 10% pedeapsa, având ca dată de referință data hotărârii Iacov Stanciu împotriva României în 2012. Acest termen de referință a dispărut în Parlament printr-un amendament. Nu pot să înțeleg motivația. Dacă legea trece fără termenul de referință, devine inaplicabilă pentru că sunt deținuți în penitenciar din ’92 -’95 și nu se va putea face calculul”, a explicat Andreescu.

Andreescu a vorbit și despre condițiile din Penitenciarul Giurgiu, unde, deși nu e supraaglomerare, fiind aproximativ 1.200 de deținuți, care stau câte patru în camere în jur de 20 de metri pătrați sau câte doi în camere de opt – nouă metri pătrați, aceștia au apă caldă doar de două ori pe săptămână, iar dușurile și instalațiile sanitare sunt „în condiții de-a dreptul improprii unele”.

„Blocul alimentar e împânzit de mucegai și au trei psihologi la aproape 1.200 de deținuți și un asistent social (…) Sunt în jur de 250 de deținuți cu probleme grave de sănătate mintală (…) iar 3,76 de lei plus TVA e norma de hrană zilnică pentru un bărbat adult”, a adăugat Andreescu.  

Referindu-se la cursurile de calificare, Andreescu a explicat faptul că acestea nu îi ajută „în niciun fel” pe deținuți dacă le fac când au mai puțin de 12 luni până la eliberare și că ar trebui să înceapă „odată cu intrarea în penitenciar”.

„Și noi susținem desfășurarea cursurilor de calificare pentru persoanele private de libertate într-un moment mai bun. Dar dacă ne uităm la structura din penitenciare, o să observăm că există destui deținuți care nu au terminat patru-șase clase (…) În unități penitenciare diverse nu se poate face școlarizarea (…) pentru că există bariere democratice (…) calificarea trebuie să vină după ce și-a terminat școlarizarea”, a spus președintele GRADO, Mihai Popescu.

În viziunea sa, „ar trebui ca regimul de siguranță să fie mai puțin restrictiv”.

„O cale de a ușura drumul spre societate e să creștem numărul persoanelor care muncesc și câștigul pe care îl au pentru că muncesc (…) Reintegrarea începe pentru a învăța disciplina muncii. Cu cât legea e mai restrictivă, cu atât scad șansele eliberării condiționate. Ar trebui ca regimul de siguranță să fie mai puțin restrictiv”, a afirmat președintele GRADO, subliniind faptul că „probațiunea e mai ieftină decat penitenciarul” și că „este o decizie politică” care trebuie asumată.

În acest sens, deputatul liberal, Gabriel Andronache, a evidențiat faptul că „sistemul de probațiune e depășit de situație”.

„Problema recidivei o consider extem de importantă. Dacă am trata recidiva, numărul de persoane aflate în detenție s-ar reduce. istemul de probațiune reprezintă un element important în toată această discuție. Cred că ar trebui să avem o dezbatere separată (n.r – legat de problema recidivei). Elementul important este ce se întâmplă cu persoana respectivă după ce își execută pedeapsa. Referitor la sistemul de probațiune, noi (PNL) am făcut chiar un amendament la bugetul de stat – estimăm că acest sistem ar trebui să ajungă la 5.000 de consilieri de probațiune. Dacă nu va ajunge la acest număr, degeaba discutăm despre posibilitatea ajutării persoanelor care au beneficiat de o măsură alternativă”, a spus Andronache.

La rândul său, Laura Ștefan, expert anticorupție la Expert Forum, a punctat faptul că problema este că posturile din sistemul de probațiune nu sunt scoase la concurs pentru că nu sunt finanțate și că „sunt multe lucruri care pot fi făcute în zona administrativă”.

„Nu vedem nicio măsură care ar putea să rezolve măcar un gram din problema cu care ne confruntăm astăzi. Nu-mi explic cum de nu putem să facem un pas înainte. Suntem în faliment ca stat?”, a mai spus Laura Ștefan. 

 

 

 
Inchide