Ovidiu Rotaru, polițist operativ în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, a descris Penitenciarul București-Rahova drept un mediu extrem de dificil, în care supraveghetorii trebuie să gestioneze zilnic un număr mare de deținuți, conflicte și restricții între persoane private de libertate. El a vorbit despre experiența sa în emisiunea „Martorii”, difuzată de Gândul. Urmăriți emisiunea pe YouTube
Rahova, unul dintre cele mai dificile penitenciare din România
Ovidiu Rotaru a povestit că perioada în care a lucrat la Penitenciarul Rahova i-a oferit contact direct cu unul dintre cele mai dificile medii din sistemul penitenciar.
Andrei Dumitrescu: „Ce este Penitenciarul Rahova dacă ar fi să-l raportăm la restul penitenciarelor din România?”
Ovidiu Rotaru: „Este unul dintre cele mai dificile penitenciare din țară. Este un penitenciar foarte mare, care custodiază un număr mare de deținuți. Îl regăsim în regim închis și de maximă siguranță, cu grad sporit de risc, adică, practic, este capătul de linie al sistemului penitenciar.”
Cum începe o tură de 12 ore
Rotaru a povestit cum decurgea o zi de muncă: tura începea cu pregătirea și instructajul, iar telefoanele erau lăsate la poartă. El a subliniat că experiența din penitenciar schimbă perspectiva asupra muncii și a responsabilităților.
„Eu am lucrat numai în schimburi. În penitenciar sunt patru schimburi. Începi la șapte dimineața, mai devreme, pentru că trebuie să faci o pregătire la poartă, și ieși după șapte seara, după o tură de 12 ore.Telefonul îl lași la poartă, bineînțeles. Ieși, intri cu mâinile în buzunar. (…) Când m-am angajat prima dată într-un penitenciar, școala te pregătește teoretic pentru anumite situații, pentru a face față cu brio, dar, când te lovești de realitate, este cu totul diferit ” , povestește Rotaru.
„Trebuie să te cunoști din priviri” cu ceilalți supraveghetori
Ovidiu Rotaru a explicat că supraveghetorii trebuiau să evite întâlnirea deținuților cu interdicție reciprocă. La Rahova, a dat exemplul clanurilor Sportivilor și Cămătarilor și a subliniat importanța colaborării dintre supraveghetori.
„Deținutul X nu are voie să se întâlnească cu deținutul Y. Trebuie să ai foarte mare grijă ca activitățile să nu se suprapună. Să nu cumva să-l scoți pe deținutul X din cameră în timp ce deținutul Y se află pe holul secției, pregătindu-se pentru o activitate. Dacă îmi aduc bine aminte, când eram eu la Rahova, nu aveau voie să se întâlnească membrii clanului Sportivilor cu membrii clanului Cămătarilor, adică erau și ei pe aceeași secție de deținere. Trebuia să ai grijă. Aveam doi supraveghetori pe tură, pe secția respectivă. Trebuia să vorbiți și să aveți o colaborare foarte bună. Adică, cum să zic, trebuia să vă cunoașteți din priviri, să vorbiți din priviri” , conchide polițistul.
În concluzie, munca într-un penitenciar de maximă siguranță este dificilă și necesită atenție, responsabilitate și colaborare pentru menținerea ordinii.