Când vor renunța românii să arunce gunoiul la grămadă – colectarea selectivă, un vis?
Puterea exemplului în ce privește colectarea selectivă a gunoaielor vine mult mai greu în lipsa informării. Sociologul Mircea Kivu observă că, în momentul de față, nu există niciun fel de pregătire pentru colectarea selectivă: „Nu s-a explicat nimic, pur și simplu au apărut pe stradă acele tomberoane și puțini au înțeles de ce și cu ce folos. Ele sunt doar o picătură din oceanul colectării corecte a deșeurilor și e de datoria autorităților locale să le explice cetățenilor ce au de câștigat dacă își schimbă vechile obiceiuri”, spune Kivu, adăugând că abia apoi ar trebui să apară și aspectele punitive.
În același registru, sociologul Alfred Bulai mizează , în esență, pe două aspecte: campanii sociale puternice care să îi învețe pe oameni deprinderea de a colecta selectiv și infrastructura necesară colectării, care să îi permită cetățeanului să depună un efort minim: „E absurd să crezi că cineva își va duce gunoiul trei stații de autobuz cu mașina, doar de dragul de a-l colecta selectiv”.
În ce-i privește pe cei care nu se uită unde aruncă gunoiul și sunt complet nepăsători, Bulai vorbește despre teoria oglinzii sparte, potrivit căreia oamenii respectă mai mult sau mai puțin locul în care se află în funcție de aspectul spațiului. „De aceea partea administrativă e cea mai importantă, întrucât chiar și cei lipsiți de educație au mai multă grijă de mediu dacă locul arată bine.” Sociologul discută nuanțat despre propaganda care militează pentru protejarea mediului, binele făcut planetei și o viață mai verde și mizează mai mult pe recompensarea cetățenilor: „Nu e anormal și așa funcționează societatea din zilele noastre – dacă se poate să facă cetățeanul munca autorităților, e mai bine -, dar trebuie să recompensăm măcar simbolic efortul populației”. Bulai face trimitere la exemplul fumătorilor, în cazul spațiilor publice: în aeroport, nefumătorii primesc o recompensă simbolică prin faptul că sunt scutiți să stea în fum, în timp ce fumătorii au la dispoziție în cel mai bun caz o gheretă în care să se bucure de viciu.