Gerard Kremer: ”Anne Frank trădată”. Un mister rezolvat după 75 de ani
Annelies Marie ”Anne” Frank a fost o fată evreică germană care care și-a pierdut cetățenia germană în exilul neerlandez a căzut victimă genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial.
Annelies Marie ”Anne” Frank este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată.
O investigaţie condusă timp de şase ani în cazul nerezolvat privind trădarea Annei Frank a identificat un suspect surprinzător care ar fi dat-o pe mâna naziştilor pe celebra autoare a unui jurnal – a fost tradus, până acum, în 60 de limbi – pe care l-a ţinut, timp de doi ani, în ascunzătoarea sa din Amsterdam.
Anne Frank a murit într-un lagăr de concentrare, în anul 1945. Jurnalul, publicat după război de către tatăl ei, care supraviețuise, este considerat un document istoric al Holocaustului, autoarea devenind o figură-simbol a victimelor naziștilor.
Familia Frank a fost trădată sau a avut, pur și simplu, ghinion?
După publicarea jurnalului Annei Frank, numeroși investigatori și istorici au sugerat diferite nume ale potențialilor trădători. Și totuși, unul dintre ei se pare că, imediat cum a aflat, a raportat naziștilor și – în aceeași săptămână – familia fetei a fost arestată.
În cartea ”Anne Frank trădată”, apărută la editura RAO, Gerard Kremer dezvăluie acest mister după 75 de ani, în urma cercetărilor, interviurilor și numeroaselor conversații pe care le-a avut cu tatăl său și alți martori.
Anne Frank a fost descoperită pe 4 august 1944, după doi ani petrecuţi în ascunzătoare. Miep Gies, una dintre ajutoarele familiei, a păstrat în siguranţă jurnalul Annei Frank până când a fost publicat de tatăl acesteia, Otto, în 1947, la doi ani după ce ea a murit în lagărul de la Bergen Belsen, la vârsta de 15 ani.
Citește și:
- Autoarea Aurelia Chircu: „Fiecare autor își are undeva editura sa, însă trebuie să-și cizeleze mult stilul și scriitura”
- Autoarea Miruna Lavinia: „Poezia a devenit accesibilă și diversă în ultimii ani, datorită noii generații de autori”
- ”Cu zâmbetul pe… muze”, a paisprezecea carte a Marinei Almășan: ”Este o analiză a eu-ului meu, în interacțiunea cu vremurile”
- Scriitorul Ionelas Popa: „Dacă mulți scriitori sunt făcuți ori să nu fie citiți, ori să nu fie înțeleși, aș vrea să cred că nu fac parte nici din prima, nici din a doua categorie.”