Descoperire TULBURĂTOARE făcută într-o peșteră sigilată acum 30 de ani. Cum a ajuns acolo?

O peșteră care a fost închisă timp de 30 de ani pentru vizitatori a fost studiată recent, iar cercetătorii au făcut o descoperire tulburătoare.

În interior se găsesc concentrații ridicate de microplastic, potrivit unui studiu publicat recent în jurnalul Science of the Total Environment de o echipă condusă de Elizabeth Hasenmueller, cercetător de la WATER Institute din cadrul Saint Louis University.

Cliff Cave, din statul american Missouri, a fost închisă pentru public în 1993. Aceasta se află în apropierea unei zone rezidențiale, potrivit Futurism.

Cele mai mari concentrații de microplastic au fost găsite la intrarea în peșteră. În sedimentele din interior se găsește de 100 de ori mai mult plastic decât în apa din peșteră. Descoperirea sugerează că apa depozitează materialul în sedimente, unde este stocat pe termen lung.

ULTIMA ORĂ Adrian Toni Neacșu confirmă scenariul Gândul: “Președintele numește un ministru interimar la Justiție, care poate fi și Ilie Bolojan”

10:58

FLASH NEWS Oana Gheorghiu își propune să facă curățenie în companiile de stat. Ce se întâmplă cu angajaţii firmelor cu datorii de miliarde de lei

10:56

Citește și: Descoperire TULBURĂTOARE făcută la bordul epavei USS Hornet, faimosul portavion american scufundat de japonezi în 1942

Microplasticul din astfel de locuri poate ajunge în apa din sol, pe care ulterior oamenii și alte vietăți o beau. Mai mult, materialul poate distruge habitatele liliecilor și amfibienilor care trăiesc în peșteri.

Microplasticul ajunge peste tot. În 2020, o echipă de cercetători a descoperit pentru prima dată microparticule de plastic, inclusiv PET și BPA, în organe umane. Nanoplastic a fost descoperit în 47 de probe extrase din plămâni, ficați, spline și rinichi de oameni. Organele au fost oferite cercetătorilor de o bancă de țesuturi, transmite The Guardian.

Plasticul afectează puternic și animalele. O echipă de cercetători a descoperit că o larvă de insectă a început să folosească materialul, care se găsește din abundență în natură, pentru a-și construi cochilia. Deși pare neînsemnat, acest lucru ar putea distruge echilibrul ecosistemelor din râuri, lacuri și bălți.