„Lucrez pentru cei mai puternici oameni din țară și, iată-mă, dorm la o stație de metrou”. Povestea omului fără adăpost care lucrează la Senatul SUA

Publicat: 26 04. 2015, 16:05

Pentru Charles Gladden, acasă înseamnă un pat improvizat pe un trotuar de lângă stația de metrou McPherson Square din Washington.

Gladden se trezește înainte de răsărit, când el și alte persoane fără adăpost trebuie să părăsească zona înainte ca traficul să se aglomereze. El își strânge cele câteva lucruri personale, care încap într-o singură geantă, și pleacă la serviciu.

„Lucrez pentru cei mai puternici oameni din țară și, iată-mă, dorm la o stație de metrou”, a declarat Gladden pentru CNN, în fața Capitoliului.

El lucrează de opt ani la cafeneaua Senatului, spălând vase și prestând servicii de întreținere. „Șterg, curăț baia, activități de genul acesta”, a afirmat el.

Bărbatul nu are duș, astfel că folosește chiuveta din baie pentru a se spăla. „Lucrez aproape de mâncare. Nu pot intra acolo mirosind, nu pot intra acolo murdar”, a adăugat el, arătând spre Capitoliu.

Gladden, în vârstă de 63 de ani, câștigă aproximativ 11 dolari pe oră, adică aproximativ 360 de dolari pe săptămână. Dar a povestit că le dă o mare parte din bani copiilor și nepoților lui, care au propriile probleme financiare. „Am grijă de ei. Nu vreau să fiu o povară pentru copiii mei”, a afirmat bărbatul.

Întrebat despre colegii săi care au același salariu dar își permit și o locuință, el a recunoscut că situația sa este agravată de faptul că își ajută copiii, dar și din cauză că suferă de diabet și a avut concedii fără plată. El a povestit că i-au fost amputate trei degete de la picioare din cauza bolii, care nu a fost tratată mult timp.

Aproape nimeni de la Capitoliu nu știa că Gladden trăiește pe străzi, înainte ca el să participe la o grevă de o zi a angajaților autorităților federale, care cer salarii de 15 dolari pe oră.

Revenind la serviciu după ce a protestat pentru un salariu mai mare, el a declarat că are un mesaj pentru senatorii pe care îi servește în fiecare zi. „Eu sunt o rușine. Nu vreau să fiu o rușine pentru această țară, în care m-am născut și am crescut”, a afirmat Gladden.