Țara în care până și președintele refuza să vorbească limba națională, preferând rusa, se îndepărtează de Moscova

Vara aceasta, Aleksandr Lukașenko, liderul autoritar al Belarusului, a surprins auditoriul pronunțând un discurs nu în limba rusă, cum făcea de obicei, ci în belarusă, limba națională pe care o calificase anterior ca fiind o „limbă săracă”.

În ultimele luni, patriotismul a crescut considerabil în această fostă republică sovietică aflată la frontiera cu Rusia și din ce în ce mai mulți locuitori, din populația de 9,5 milioane de persoane, se înscriu la cursuri de limbă belarusă și se căsătoresc conform tradițiilor naționale.

Această admirație pentru identitatea națională nu este altceva decât un act politic, apreciază analistul și istoricul Aleksei Korol.

„Subliniind caracteristicile lor naționale, oamenii marchează dezacordul față de agresiunea și șovinismul rus”, a declarat el pentru AFP.

În opinia sa, belarușii urmează exemplul vecinilor lor ucraineni, pentru care vorbirea în limba națională a devenit un simbol al rezistenței împotriva influenței Rusiei, acuzată că îi susține pe separatiștii proruși care luptă contra forțelor Kievului în estul țării.

Purtarea unor ținute cu broderii naționale, cunoscute drept „Vișivanki”, a devenit la modă, atât pe străzi cât și în cluburile de noapte.

Iulia Litvinova, o croitoreasă care în mod obișnuit lucrează cămăși pentru țărani, a înregistrat o creștere semnificativă a comenzilor. „Am comenzi pentru următoarele trei luni, deși înainte brodam doar două pe lună”, a declarat ea.

Prețurile cămășilor, care variază între 160 și 560 de euro, reprezintă o mică avere în această țară în care salariul mediu lunar este de 400 de euro.

Pentru cei care nu își pot permite să achiziționeze o ținută brodată, sunt disponibile tricouri cu simboluri folclorice. „Am vândut peste o mie în ultimele două luni”, se bucură Pavel Bielavuss, care a fost nevoit să lanseze un site de Internet pentru a face față cererilor.

Antreprenorul a organizat de asemenea un târg pentru creatorii de ținute tradiționale. Acest eveniment, despre care au scris ziarele de stat, a avut un adevărat succes, cu mii de vizitatori.

„Tot ce este aici trebuie păstrat: broderiile, obiceiurile, limba. Le-am moștenit de la strămoșii noștri”, apreciază Aliona Hlopțeva, prezentă la târg.

„În ultimii ani, autoritățile au încercat să înăbușe identitatea națională a belarușilor”, apreciază analistul Aleksei Korom. „Dar rezistența culturală era latentă în societate și evenimentele din Ucraina au stimulat-o”.

Încetul cu încetul, politicile culturale ale statului au început să se schimbe, în special în ceea ce privește limba belarusă, în mod obișnuit susținută doar de opoziție.

După ce Aleksandr Lukașenko a încercat întotdeauna să reducă utilizarea limbii belaruse în țară – ajungând chiar să concedieze profesori care predau în această limbă – elevii sunt obligați acum să studieze belarusa o oră în plus pe săptămână, față de două ore până în prezent.

Pentru liderul belarus, acesta este un mod de a se distanța de Rusia, după ce în martie a criticat decizia Moscovei de a anexa peninsula ucraineană Crimeea.

„Este o abordare eronată”, a afirmat el în octombrie la postul de televiziune Euronews, punând sub semnul întrebării argumentele Rusiei, potrivit cărora Moscova nu a făcut altceva decât să recâștige o regiune care i-a aparținut până în 1954.