Corina Drăgotescu: Curba de sacrificiu și iresponsabilitatea politică

Curbă de sacrificiu se numește ce a făcut Alianța nefirească PNL, PSD, USR, UDMR. Partidele au zis, inițial, că, probabil, populația mai rabdă încă una. Dar nu a mai ținut. Populația, mai ancorată în viața cotidiană decât partidele, nu a mai ținut partea așa-zisei reforme. În Parlament echilibrul politic fragil a cedat la testul cu realitatea.

Au fost prea multe momentele în istoria României, când s-a cerut înțelegere. Ba chiar s-a inventat o expresie, care a mers lumii la suflet, “luminița de la capătul tunelului”. Luminița a tot pâlpâit și tunelul s-a tot lungit. Ca în toate momentele grele, partidele fug și acum de răspundere. Nu și-au asumat-o niciodată.

Am pornit de la inflație și am ajuns la vânzarea forței de muncă

Ultima curbă de sacrificiu, înaintea celei de acum, a fost cea din 2008-2010, pe vremea lui Traian Băsescu, sfârșită cu un dezastru. Suferința și sărăcirea populației nu e de ieri. Nimeni nu spune cum s-a numit perioada în care aveam bani în portofel, dar aveam cartela de alimente. Nimeni nu spune cum s-a numit perioada de tranziție, când inflația a devalorizat pur și simplu peste noapte toate economiile oamenilor, nimeni nu a dat un nume timpurilor în care totul s-a vândut sau falimentat în țara asta. Nici perioadele când România a rămas fară forță de munca nu au primit un nume. Să ne amintim că, după ce s-a dat tot, s-au tranzacționat și grupuri de oameni încurajați să meargă în străinătate să muncească pentru PIB-ul altora.

Cum se ascund unii după alții

Acum politicienilor le-a ajuns cuțitul la os. Știu că se apropie momentul adevărului. Ar vrea să aibă acces la cașcaval, dar, dacă se poate, pe șest, să continue linia unei guvernari dubioase, fie că e vorba de PSD, care a guvernat cu mâna largă, ca și când am fi cea mai bogată țară din lume, fie că e vorba de PNL, care a reintrodus austeritatea extremă. De aceea și pun condiții, în aceste zile, la formarea ultimei șanse de formulă guvernamentală. PSD nu vrea fără PNL, ca să aibă pe cine arunca vina în următoarea campanie, PNL nu vrea cu PSD ca să nu gireze, în vreun fel, vreo măsură greșită. USR e în lumea lui, în care războaiele principiale sunt mai presus de coșul zilnic, UDMR e UDMR, iar AUR preferă să crească prin acumulare negativă, adică să atragă nemulțumirile din toate părțile.

Cu toții se răzbună pe români. Nu contează ce au votat românii, ce partid preferat au avut, toți au primit același lucru în ultimele 12 luni: sărăcire accelerată. Li s-a redus puterea de cumpărare, oamenii au intrat în șomaj, micii investitori s-au oprit din avânt, banii din piață s-au blocat și așa mai departe, pe tot lanțul economic, politic, nivel de trai. Nu mai vorbesc de rezolvatul disputelor politice prin instanțe sau prin intermediul instituțiilor de forță ale statului…

Partidele spun că populația e de vină

Pentru că nu mai au pe cine da vina, partidele au început un joc periculos. Au început să învinovățească populația, care a votat cu unul sau altul dintre partide. Când vorbesc de anticipate se uită spre electorat, ca și când acesta ar pune candidații pe liste și ar trebui să dreagă lipsa de profesionalism a guvernanților, de orice fel. Au inventat acum o noua schemă prin care să nu-și asume, politic, iarna. După 161 de zile în care parcă au avut creierul emigrat în altă parte s-au gândit să modifice legea, ca să dea dreptul guvernului interimar să modifice bugetul. Sigur că asta se poate face prin lege, dar astă vară, când au văzut că se adâncește criza ce au făcut? Au stat liniștiți în concedii. Acum sunt gata să-l lase pe același Bolojan, pe care l-au dat jos să facă rectificări bugetare și, poate, chiar să construiască un buget? Păi cum vine asta? Nu ne asumăm actul demiterii, ba mai mult mult, îl împuternicim pe demis să mai facă niste corecții fianciare.

Un document pentru liniștea lor

Domnilor, sunteți ca un organism aflat în anestezie generală. Acum, în ultimele ore, când scriu, se vorbește de un moratoriu de șase luni. Din nou, o răspundere difuză, disipată, ca, la o adică, să nu răspundă nimeni. Întreb și eu: daca se întâmplă ceva groaznic în astea șase luni, dacă se mai taie iar de la populație, sau cresc taxele și impozitele, fară măsuri de relansare a economiei, pe scurt dacă va continua curba de sacrificiu, ce facem? Acceptăm ideea unui document care asigură liniștea pentru clasa politica încă 180 de zile? Daca vedeți ultimele declarații ale desemnatului realizați că, din nou, totul se petrece doar în sfera de sus. Niciun partid dintre cele care aspiră la guvernare nu a avut curajul să iasă și să zică “noi vrem cinci măsuri în șase luni”, sau “vrem șapte masuri pentru la anul, pe asta negociem”. Nu, toate o dau cotită, în termeni generali, ca, la o adică, să nu li se poată reproșa nimic.

Românii vor să fie parte la guvernare, nu victime

Păcălirea electoratului nu mai ține. Românii, în totalitate, vor să fie parte la guvernare, nu victima ei. Să cauți fomule fantasmagorice la o cerință atât de simplă devine iresponsabilitate politică.

Indiferent că se numește curbă de sacrificiu sau tranziție nereușită, politicienii trebuie să înceapă să răspundă pentru proasta guvernare, nu doar din patru în patru ani, la momentul votului. Și când zic asta, nu zic să ajungă pe mâna procuraturii, ci să fie transparenți, total, cu populația. Până la urmă, niciun procuror nu poate întocmi un rechizitoriu mai bun decât criticile adunate de la cetățenii care au fost înșelați în așteptările lor.

În termeni de statistică, aceasta a fost a cincea curbă de sacrificiu din istoria modernă a României. Ce faceți? Încă una, peste un an, doi, ar putea să însemne nucleara socială și economică.