Corina Drăgotescu: Partidele tranșează România ca pe porcul de Crăciun

Publicat: 17 11. 2026, 20:34
Actualizat: 17 11. 2026, 20:35

Reorganizarea teritorială ține capul de afiș de ceva timp. Se ceartă între ele partidele, se ceartă și în interiorul lor partidele. Se aruncă variante pe piață, se retrag, uneori chiar cu telefoane de amenințare. Ați zice că ce mult îi interesează soarta noastră. Ei bine, e greșit. Se bat pentru puterea lor în teritoriu.

52.000 de posturi intră la reducere. Să vedeți bătaie

Să vedem. Lăsăm la o parte primarii și președinții de consilii județene și mergem, mai adânc, în sistem. Sunt 40.000 de mandate de consilieri locali și 1300 consilieri județeni, cifre rotunjite. Vă dați seama că și la aceste mandate trebuie umblat, nu doar la redesenarea țării, cu creionul, pe hartă. Dacă se înjumătățesc, să spunem, se duce în vânt o parte din suportul de bază din campaniile electorale, că nu mai ai ce promite, ca să ia cineva la pas județul. Apoi vin instituțiile descentralizate și alea 11.000 la număr. Locuri de sinecure, de negocieri și bătălii pe puterea executivă, că aleșii locali sunt pe cea legislativă. Reforma administrativă fără tăieri în aceste zone sensibile nu se poate! Și cine vrea să-și taie craca de sub picioare?

Tactica partidelor e simplă. Aruncăm populației o hartă ca să stârnim emoție în locurile cu adversități istorice. Cum ar fi, la nivel mic, între Arad și Timișoara, sau Galați și Brăila. La nivel mare, cei din Vest zic că sudul e format din mitici, moldovenii se bat între ei pe câteva orașe, care e, care nu e Moldova, regățenii disprețuiesc vanitatea exacerbată a ardelenilor, și uite tot așa. În timp ce populația crede că e chiar pentru ea reorganizarea, adevăratul ciolan este la nivel local și merge până la secția de vot. Orice reorganizare se va face, va fi cu gândul la împărțirea mandatelor, atât local, dar și parlamentar, că legea face parlamentari din resturi.

Reorganizarea forțată, o dragoste cu sila

Reorganizarea nu o poți face fără să existe și o acceptare, cât de cât, din partea populației și a partidelor. Disputa cu UDMR pe județele maghiare e un exemplu. E complicat să le explici unor oameni, care au trecut prin asimilarea forțată, că acum îi alipești nenatural la județe care nu fac parte din fibra lor națională. Este greu să unești două județe pur românești, dar cum faci să gestionezi două cu un mix etnic pronunțat. Am fost învățați să ne mândrim toți cu identitatea noastră locală. Păi acum îi dăm în cap? Dacă pui la un loc pe unul din Timișoara cu unul din Arad ies scântei. Vorbesc de astea două, că astea le știu. Cum împarți apoi, corect, reprezentarea în consiliul local? Legea electorală actuală e gândită pe structura de azi, nu una ipotetică viitoare. Iar ca să faci o lege nouă, îți trebuie cam doi ani. Asta dacă nu vine Luca cu Evanghelia lui și spune „asta e”, prin asumare.

Undeva, în fotografie apar cetățenii, adică noi ca figuranți. Care este distanța până la cel mai apropiat birou al noilor structuri? Vor fi reprezentanțe locale ale birourilor de evidență a populației, să zicem, ca omul din munți să nu coboare la șes pentru un buletin? Nu-mi băgați informatizare, ca explicație, pe gât, că nu ține. Ce se întâmplă cu spitalele județene? Cu Inspectoratele școlare, dincolo de bătălia lor politică. Ce se întâmplă cu actele noastre, toate? Am mai trăit reorganizări administrative, ca de exemplu când județul Ilfov a pierdut Bucureștiul, sau când, în București, am trecut, prin comasare, de la sectorul 8 la sectorul 1. Am trecut și prin schimbări de nume de străzi, când pe buletinul meu scria că stau pe o stradă ajunsă peste noapte în altă parte a orașului, din punct de vedere administrativ. Reorganizarea e frumoasă pe fiecare hartă, dar presupune un stres social dincolo de împărțirea puterii.

Guvernatori sau Baroni locali?

În final, mai pun doar o serie de întrebări. Pe mâna cui va fi dată puterea în noile regiuni? Va fi un guvernator, un prefect, sau un om ales, pe modelul Consiliului județean? Care va fi raportul acestuia cu centrul politic al partidului din care provine? Reforma administrativă va fi urmată și de o descentralizare reală? Vom avea o clasă instituționalizată a noilor baroni politici? Vor avea județele parte de finanțare integrală din bugetul propriu sau primesc bani de la bugetul mare, ca acum? Dacă da, care este procentul? Ce se întâmplă cu Moldova, dacă, să zicem, în 10 ani ne fericim cu o unire?

Eu cred că reforma administrativă e doar praf în ochii electoratului, ca cineva să spună apoi, păi noi am vrut, alții s-au opus. Când o să văd un președinte mediator, care cere partidelor un acord politic pe două mandate pentru reforma administrativă, o să cred. Până atunci… Căutăm un președinte.