De la „Dragă Stolo” la „sârma ghimpată” sau cum încearcă Eugen Tomac să copieze lacrimile politice ale maestrului său, Traian Băsescu

Dacă Institutul Național pentru Fizica Pământului ar avea un seismograf care măsoară intensitatea lacrimilor din politică, cel mai probabil, cele care au însoțit celebra sintagmă „Dragă Stolo” ar deține recordul în materie de impact. Lacrimile lui Traian Băsescu sunt detaliul memorabil. Consecințele au rescris jocul politic intern vreme de 10 ani.

Discipolul său, Eugen Tomac intră acum, 22 de ani mai târziu, în arhiva istoriei lacrimilor din politic cu povestea sârmei ghimpate de la frontiera Basarabiei cu România.

„Dincolo este țara ta”

Atât Băsescu în 2004, cât și Tomac în 2026 au abandonat pentru câteva minute discursul instituțional și au recurs la o poveste personală cu puternică încărcătură simbolică. După „Dragă Stolo” a urmat candidatura, campania și Președinția României. Între cele două episoade există diferențe majore de context, dar și o coincidență greu de ignorat: atât mentorul, cât și elevul său politic au ajuns să își propulseze ascensiunea politică printr-un discurs cu intense note emoționale în care biografia a augmentat strategia.

„Eu când m-am născut n-a fost vina mea că părinții mei s-au născut la margine de Imperiu, iar viața mea e strict legată de România. Orice copil român născut în Basarabia are două opțiuni: se uită spre est sau spre vest”

Este foarte greu să explici… Atunci când te apropii de sârma ghimpată și știi că dincolo este țara ta, nu poți traduce acest sentiment. Este o chestiune care te marchează. Pentru mine, acest moment a fost definitoriu”, a declarat premierul desemnat, în lacrimi, la interviul acordat în premieră pentru Antena 3. În plină campanie pentru cele 233 de voturi de care guvernul său are nevoie în Parlament pentru învestitură.

Relația dintre cei doi nu este una conjuncturală. Parcursul instituțional și politic al lui Eugen Tomac se suprapune aproape integral cu perioada în care Traian Băsescu a exercitat influență asupra dreptei românești.

De la Administrația Prezidențială (cooptat la Cotroceni în 2006) și pozițiile deținute în guvernele susținute de Băsescu și până la PMP, Tomac a însoțit pas cu pas cariera politică a fostului președinte, până la retragerea sa din PMP.

Ce spun sociologii despre cum se jonglează cu emoțiile în politică

Cercetătorii din domeniul comunicării politice au studiat modul în care liderii politici obțin susținere publică nu doar prin programe și argumente, ci și prin narațiuni personale, simboluri și emoții. De la Martha Nussbaum și George Marcus până la Drew Westen și George Lakoff, numeroși autori au descris modul în care experiențele biografice și poveștile cu încărcătură simbolică pot deveni instrumente de legitimare politică.

„Emoțiile au jucat dintotdeauna un rol esențial în comportamentul politic, însă ascensiunea rețelelor sociale le-a amplificat vizibilitatea și utilizarea strategică, în special în timpul campaniilor electorale. În cadrul teoriei inteligenței afective (Marcus și colab., 2000) și al literaturii privind mobilizarea emoțională (Matthes, 2022; Nabi, 1999), furia se remarcă drept o emoție cu un puternic efect mobilizator, capabilă să reducă ambivalența, să crească implicarea politică și să consolideze loialitatea față de propriul grup”, scrie George Marcus în cartea sa „Inteligența emoțională și politica”.

Martha Nussbaum studiază rolul emoțiilor în democrație  în lucrarea sa „Emoțiile în politică” și analizează cum comunitățile politice au nevoie de emoții publice pentru a crea solidaritate și coeziune socială. Karin Wahl-Jorgensen vorbește, de asemenea, despre modul în care mass-media transformă emoțiile politicienilor în resurse de comunicare.

Plânsul explicit al liderilor în politica din România este relativ rar

Totuși, deși politica românească este foarte conflictuală, plânsul explicit al liderilor este relativ rar. Presa a inventariat mai multe momente în care Băsescu a ales să nu-și reprime emoțiile: la confirmarea aderării României la UE, la Muzeul Holocaustului sau la unele ceremonii militare și comemorative.

Din punct de vedere al notorietății, niciunul nu a depășit însă „Dragă Stolo”. Sunt momente în care și alți lideri politici au fost surprinși la limita de a izbucni în lacrimi în momente de criză din carieră sau în conjuncturi cu încărcătură emoțională.

Este cazul lui Adrian Năstase, Crin Antonescu, Emil Constantinescu (celebrul „m-a învins sistemul), Victor Ponta, Viorica Dăncilă sau Mircea Geoană, în noaptea alegerilor din 2009.

Cele mai multe sunt emoții spontane, care nu s-au transformat ulterior în capital politic.

„Dragă Stolo”, momentul urmat de cea mai puternică acumulare de capital politic

Lacrimile lui Băsescu din 2004 rămân în istoria contemporană ca fiind cele urmate de cea mai puternică acumulare de capital politic din istoria postdecembristă.

Celebra sintagmă a fost rostită de Traian Băsescu pe 2 octombrie 2004, când liderul PNL, Theodor Stolojan, și-a anunțat, printre lacrimi, retragerea din cursa prezidențială și din viața politică din motive de sănătate. Acest moment a rămas un reper în politica românească, fiind analizat de presă și ulterior readus în discuție de-a lungul anilor în diverse contexte politice.

Traian Băsescu i-a mulţumit lui Stolojan pentru „şansa” pe care i-a dat-o de a constitui Alianţa PNL-PD şi l-a asigurat că, dacă va rămâne cu sufletul alături de liberali şi democraţi, această formaţiune va câştiga alegerile.  Pe atunci primar al Capitalei și în cărți pentru funcția de premier, Băsescu a vorbit printre lacrimi, pentru ca ulterior să candideze la președinție și să îl scoată din cursă pe Adrian Năstase. Practic, la mai puțin de 3 luni după momentul emoțional, pe 21 decembrie 2004, Băsescu se instala deja la Cotroceni și începea în forță primul său mandat.

Iată discursul integral al lui Traian Băsescu:

„Domnule preşedinte, dragă Stolo,

Îţi mulţumesc că am făcut parte din Guvernul tău în 91-92, îţi mulțumesc pentru respectul pe care l-ai arătat colegilor mei din Partidul Democrat în calitate de co-președinte al Alianţei, îți mulțumesc pentru dorinţa de a da o speranţă românilor într-o altfel de Românie, îţi mulțumesc pentru șansa pe care mi-ai dat-o ca împreună să facem cea mai spectaculoasă construcţie politică a anului 2004.

Am discutat mult, am hotărât împreună şi te asigur, în fața țării, că dacă vei rămâne cu sufletul alături de noi Alianţa va câştiga.

Mulţumesc. Mulţumesc mult”

AUTORUL RECOMANDĂ: