Istoria culturală a alegerilor. De la interzicerea votului pentru femei și săraci, până la votul universal și absenteismul masiv. VIDEO

Vot și alegere. De fapt, implicare în societate. Votezi, acorzi credit unui om politic pe care-l cunoști ca să te reprezinte/să acționeze în numele tău. Astăzi, toate sunt străine multora și auxiliare-sâcâitoare altora. Nu ating decât rareori ori și mai ales EMOȚIONAL aceste simboluri ale democrației, toată istoria asta pentru care s-au dat lupte de stradă, s-au făcut proteste majore. A avea dreptul să-ți spui cuvântul a devenit a avea dreptul să taci. De fapt, absența, pasivitatea votează fără drept de apel incompetența, lipsa de morală a omului politic. Politica ar trebui să fie ca și bursa, o urmărire permanentă a căderilor-ascensiunilor de acțiuni din piață. Investești-urmărești-pierzi/câștigi-perseverezi-vigilent ești.

Primul vot – 1859. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza – domnitor în Moldova și în Țara Românească. Domnitorul deținea atunci puterea împreună cu o adunare electiva și o comisie centrală, iar corpul electoral era împărțit în trei categorii, fiecare cu un venit minim slabilit.

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Traian Băsescu la ieșirea din cabina de vot. „Am votat îngrijorat. Tot ce influențează negocierile de pace ne vizează”

10:25

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Adevărata putere locală. Ce Consiliu General va avea următorul primar al Bucureștiului

10:24

Legea electorală din 1864, alegătorii au fost împărțiți în două categorii (primari și direcți) și trebuiau să plătească un impozit pentru a putea vota, iar alegătorii direcți trebuiau să știe să scrie și să citească și să aibă peste 25 de ani. Nu li se impuneau limite preoților, profesorilor, doctorilor, avocaților, inginerilor și arhitecților. Prezența în alegeri a intelectualilor cu spoială de carte și ușor de manipulat este una dintre țintele pieselor de teatru ale lui Caragiale.

Constituția de la 1866 menține votul pe bază de impozit, dar ține cont și de educație. Țăranii nu puteau să voteze direct, ci doar prin delegați. Alegerile erau prilej mai de grabă de ciomăgeală între membrii de partid. Motiv? Lipsa de morală, dar și de cultură civică.

Regele Ferdinand a introdus în 1918 sufragiul universal pentru alegerile parlamentare. De fapt, era universalizarea dreptului de vot pentru bărbați. Absența de la vot era sancționată cu amendă între 20 și 500 de lei.

Constituția din 1923, adoptată de regele Ferdinand I, a reglementat dreptul de vot pentru alegerea Adunării Deputaților, care puțeau fi aleși de cetățeni români majori, prin vot universal, egal, direct, obligatoriu și secret. Senatorii puteau fi aleși de românii în vârstă de peste 40 de ani. În 1923, se specifică emanciparea politică a femeilor, dar în anumite condiții.

Votul liber de la 1946 a fost o fraudă masivă. Până în 1990 votul era de formă, decizia aparținea partidului comunist în privința candidaților și aleșilor. Aleșii aveau obligația prezenței în Parlament. Decizia era a partidului politic unic.

DOCUMENTAR

CÂNTEC MOSCOPOL

După 1990, alegerile sunt libere. Dar prezența la vot devine din ce în ce mai redusă. De fiecare dată, alegerile au depins mai degrabă de emoție și nu de rațiune. În căutarea omului predestinal, cu charismă, mereu s-a votat sub influența replicilor în confruntări și nu în funcție de programe de viitor pentru România.

Rezultatul? Un Parlament ultra conservator în ceea ce privește reforma socială și economică, votând masiv propriile privilegii și împotriva măsurilor DNA.

2016 este anul în care funcționează doar retorica politicianistă. Dovadă absența dezbaterii publice și penetrarea masivă a intoxicărilor politice.