Afganistan. Dezastrul continuă

În conferința de presă care a precedat mini-summitul de la Bruxelles, secretarului general Jens Stoltenberg i s-au pus, între altele, două întrebări legate de Afganistan. De ce, de peste un deceniu, în care am văzut ce i-a oferit NATO, țara nu e încă stabilă? Răspuns fără răspuns, de propagandist politic: „Există multe provocări în Afganistan și n-a spus nimeni că situația va fi ușoară, când NATO și-a încheiat operațiunile de luptă, în 2014. Dar am realizat multe. Am avut capacitatea de a pregăti și a forma forțe afgane care acum își pot asuma responsabilitatea pentru securitatea propriei țări. Aceasta e o realizare enormă și important. Iar afganii dovedesc  profesionalism și curaj în felul cum gestionează situația de securitate în Afganistan”.

(Forțele de securitate afgane sunt la fel de bine antrenate precum cele irakiene – adică lamentabil, iar motivele eșecului sunt aceleași în ambele țări, începând cu corupția care domnește în toate structurile. Asta în ce privește profesionalismul. Cât despre curaj, în zone tribalizate curajul se definește după caz).

CONTROVERSĂ Donald Trump amenință: “Într-un fel sau altul, Groenlanda va fi a noastră”

05:00

TEHNOLOGIE Secretul prin care iranienii transmit imagini de la proteste, deși internetul este oprit în toată țara

05:00

A doua întrebare pe care a primit-o Stoltenberg a fost chiar din partea agenției naționale de presă de la Kabul: „NATO se alătură coaliției anti-ISIS. Se va alătura NATO Statelor Unite,  în Afganistan, împotriva ISIS și, dacă da, își va lua NATO de la capăt misiunea de luptă?”. Răspunsul: „NATO va continua misiunea de instruire, asistență și consiliere în Afganistan. Ne vom referi la aceasta în reuniunea de astăzi. De asemenea, vom decide spre sfârșitul anului acestuia nivelul exact al trupelor. Nu ne vom întoarce la operațiuni de luptă. Scopul nostru este de a instrui forțele afgane, pentru a le permite să-și intensifice eforturile în stabilizarea țării, în contracararea talibanilor, dar și în lupta împotriva diverselor grupări teroriste din Afganistan, inclusiv ISIS” etc. etc. etc. .

Cu vreo zece zile înainte de a-și însoți comandantul suprem, pe Donald J. Trump, la inaugurarea noului sediu al NATO de la Bruxelles, șeful Pentagonului, generalul Mattis, a cerut celor 28 de aliați din NATO să se gândească la sporirea efectivelor din Afganistan cu până la 5.000 de militari. Momentan acolo se mai află, după retragerea din decembrie 2014,  8.400 de soldați americani și 5.000 de instructori NATO.

De peste 15 ani asistăm la spectacolul, sângeros și foarte costisitor (în jur de două trilioane de dolari), al marelui eșec american în Afganistan. Mai precis din 7 octombrie 2001, când a demarat Operatiunea Enduring Freedom. Și cam de când  „ultimul mare orientalist”, „cel mai influent istoric al Islamului și al Orientului Mijlociu”, Bernard Lewis (din ale cărui cărți, recunosc, m-am hrănit), susținătorul invadării Irakului – care astăzi împlinește 101 ani (mulți înainte!) – a intrat în anturajul creierelor lui Bush Jr.: Wolfowitz, Rumsfeld, Cheney, Perle. Aproape 16 ani de când, cu farmecul său teoretic, l-a convins pe președintele american că libertatea poate fi exportată, că trebuie impusă cu forța: „Ori le aducem libertatea, ori ne distrug!”.

Și le-au adus libertatea, al cărui aer tare, încă, în anul 2017, se străduiesc să-i convingă să-l tragă pe nas, în narco-statul unde se străduiesc să supraviețuiască.

Aproximativ 30.000 (nu prea și-a pierdut nimeni timpul să-i numere cu atenție) de civili afgani morți („pagube colaterale”), din 2001 până în 2014 (pentru ultimii trei ani și jumătate am găsit statistici contradictorii), 2.400 de militari americani uciși, 20.000 – răniți; totul în numele libertății pe care, afgani și americani, n-o vor defini niciodată la fel.