Delirocrația participativă

Soarele răsare prevăzător, să nu-l salte mascații. Avem o țară frumoasă, bogată în elucubrații. Doar primul om în Stat e urât. Al doilea este și-atât. Al treilea face toți Banii. Restul sunt colegi cu DNA și cu DIICOT și cu ANI.

În vesel clinchet de cătușe, cetățenii șomează cu spor. Președintele Republicii citește o singură carte: „Vorbitor”.

Țara e mare. Are. Ce alte atracții, în afara concursurilor de cânt? Forma de guvernământ. Delirocrația participativă. Nu ne oprimă, nu ne inhibă.

FLASH NEWS KFC renunță la Pepsi după aproape 40 de ani și alege rivalul Coca-Cola. Ce se întâmplă cu restaurantele din România

08:41

FLASH NEWS Apare cel mai mare Lidl din România. În ce zonă din București se află și când se deschide

08:36

Rămâneți pe stoc, în casă. Spre deosebire de democrație, delirocrația e contagioasă. O ia și Stroe, o ia și Pepe, Nicolăescu și-a injectat-o, Bahmu o pricepe. Ghișe și Prigoană se patapliază. Bote și-a croit-o, alții îl urmează. Și Țăranul cu Maserati, și telemoldovencele – din păcati. O ia și Voicu Medelin („Multumesc”, „Pentru puțin”). O iau Stănișoară din Mehendinți și Jean de la Craiova. Fatalmente, o  ia și Calimente. O iau Adelina și noul ei câine. Unii o strecoară prin pâine.

Aflăm tot despre toate – ce este și ce va să vină. Viața noastră e o aflatoxină.

Dar ce se aude, dinspre adevărurile nude? Ce calcă totul în picioare și vine, vine, dinspre conceptele genuine? Ce sperie peștii, iar pe albine le obligă să-și ia roiu? (Întrebați un prieten, faceți fifty-fifty cu Cămătarii). Răspuns final: madam Tatoiu.