Ecumenismul sângelui, ecumenismul săracului, ecumenismul misiunii: Papa în Bulgaria

În călătoriile sale apostolice, Papa Francisc e, deopotrivă, cap al Bisericii Catolice și șef de Stat. Vizitele Sanctității Sale în țări prepoderent ortodoxe se face la dublă invitație – a autorităților politice și a autorităților ecleziastice. În cazul special al Bulgariei, un cuvânt greu de spus trebuie să fi avut și Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii.

Astăzi, Papa l-a întâlnit pe Neofit, întâistătătorul bulgar, un distins specialist în muzică pslatică (doctor al Academiei Teologice din Moscova).

Disidenții PNL îndeamnă parlamentarii liberali să voteze guvernul Mureșan. Mesajul lui Adrian Veștea și Rareș Bogdan

17:39

ENERGIE Rusia reduce producția și exportul de gaze naturale în acest an, pe fondul eliminării livrărilor către Uniunea Europeană

17:29

Într-un cuvânt vibrant, Francisc le-a vorbit înaltelor fețe bisericești prezente în Palatul Sinodal mai ales despre „bucuria iertării” fraterne. 

Pentru că ortodocșii au prăznuit astăzi Duminica Tomii, Suveranul Pontif a început referindu-se la „rănile care, de-a lungul istoriei, s-au deschis între creștini”, la aceste „sfâșierile dureroase în Trupul lui Cristos – Biserica”, anticipând, cu dulcele său optimism, „ziua când, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom putea oficia, la același altar, taina Euharistiei”. Ziua aceea, dacă ar fi să ne gândim doar la disensiunile care bântuie ambele Bisericii, nu va veni în vremea vieții noastre.

Papa a vorbit despre trei ecumenisme: „ecumenismul sângelui” (operă a martirilor credinței), „ecumenismul săracului” (ajutorul nevoiașilor și celor marginalizați, în care sălășluiește Dumnezeul comun) și „ecumenismul misiunii” (avându-i ca pildă pe sfinții Chiril și Metodiu).

„Sfinții Chiril și Metodiu au multe de spus, chiar și în ce privește viitorul comunității europene”. Citindu-l pe Ioan Paul al II-lea, Francisc a subliniat: „Chiril și Metodiu au fost, într-un anumit sens, promotorii unei Europe unite și ai unei păci profunde între toți locuitorii continentului, descoperind temeliile unei noi arte de a trăi împreună, în  respect față de diferențe, care nu constituie în mod absolut un obstacol pentru unitate. Suntem chemați și noi, moștenitorii credinței sfinților, să fim făcători de comuniune, instrumente ale păcii în numele lui Isus”. A definit apoi generos Bulgaria, tot cu vorbele Papei Ioan Paul al II-lea, drept „răscruce spirituală, țară de întâlnire și de înțelegere reciprocă”, unde a mărturisit că se simte un „oaspete primit cu afecțiune”, adăugând că păstrează „în inimă nostalgia fratelui, acea sănătoasă nostalgie a unității dintre fiii aceluiași Tată”.