Regresul democrațiilor, România captivă și fondurile europene

Teoretic – în majoritatea democrațiilor și practic, Constituțiile definesc în mod cât mai explicit modalitățile prin care este încredințată exercitarea puterii într-un stat și raporturile dintre instituțiile statului și cetățeni. Totodată, definesc sistemul de control instituțional reciproc, acel principiu al echilibrului puterilor în stat, prin care puterea executivă, legislativă și judecătorească conlucrează și se controlează permanent pentru a feri beneficiarul final – cetățeanul  – de eventualele concentrări ale puterii în mâna unuia dintre sisteme, ce ar duce în final la exercitarea discreționară a puterii și trecerea în acest mod la un altfel de regim politic.

Rețeta nu suferă modificări semnificative de la un stat la altul: o majoritate politică satisfăcătoare, condusă de un lider autoritar, vizează să-și asigure într-un timp relativ scurt, ideal până la următoarele alegeri, control politic. Nu doar controlul Parlamentului și al Guvernului, obținute prin alegeri, ci și alte instituții cu rol în balansarea puterii în stat – Curtea Constituțională, Consiliul Superior al Magistraturii, Avocatul Poporului, Consiliul Național al Audiovizualului, serviciile de informații, mass media, societate civilă organizată și alte instituții administrative de control și verificare la nivel central și local. Mișcarea, pe cât de dorită de membrii de partid ai respectivei puteri, este periculosă nu doar pentru păstrarea unui echilibru între cele trei puteri sau între putere și opoziție la nivel politic, ci și la nivel social, deoarece o bună parte din cetățenii sau grupurile de cetățeni cu alte opinii riscă să-și piardă vocea în societate. Însăși democrația respectivului stat este pusă în discuție. Iar când democrația este pusă sub semnul întrebării, valori precum alegeri libere, libertate de exprimare, libertățile individuale ale cetățenilor, transparența și integritatea – suferă. Cel mai bun exemplu este reprezentat de reprimarea cetățenilor turci după venirea la putere a actualului lider Recep Erdogan.

România, cu pași determinați către marginea democrației

Din păcate, așa cum arată trendul cercetărilor din ultimii ani, bazate pe acțiunile politice și sociale concrete, democrația, inclusiv în România, este în declin. Raportul publicat recent de revista The Economist, prin The Economist Unit – EIU, analizează tocmai acest fenomen printr-o evaluare anuală a 165 de state ce acoperă prin numărul populației întregul spectru mondial.

Conform metodologiei EIU, statele se împart în patru categorii:

– democrații depline,

– democrații defectuoase,

– regimuri hibride și

– regimuri autoritare.

Indicatorii urmăriți pe fiecare categorie conțin punctaje ce țin de procesul electoral și pluralism, respectarea libertăților civile, funcționarea guvernului, participarea politică și cultura politică.

În ultima evaluare, cea pentru anul 2018 și dată publicității zilele trecute, România (locul 66) nu doar că este departe de grupul celor 20 de state considerate a fi democrații depline, dar se îndreaptă deja de granița dintre democrații „defectuoase” în care se află acum și state cu regimuri hibride – de exemplu, Albania (locul 76), Macedonia (78), Moldova (79), Muntenegru (81), Ucraina(84).

Din blocul european, Ungaria este pe locul 57 și Bulgaria pe locul 46 mondial.

Dacă ne putem consola cumva este faptul că nu suntem singuri. Autorii studiului relevă faptul că acest tip de democrații  defecte, sunt concentrate în America Latină, Asia și întreaga Europă de Est.

La nivel global, 2018 a reprezentat anul creșterii participării politice, ce a dus la oprirea scăderii indicelui democrației pentru prima dată în ultimii ani. Ceea ce arată că cetățenii nu sunt chiar decuplați de la democrație, ci doar deziluzionați de actualele partide și instituții publice, iar asta îi determină la acțiune, la proteste. Libertatea de exprimare este sub un permanent atac, chiar dacă se desfășoară o expansiune a internetului și a rețelelor sociale.

Participarea politică poate fi un semn bun care să inverseze deja „recesiunea democratică” doar dacă influențează guvernarea, cultura politică și respectul față de libertățile cetățenești.

România captivă

Autorii studiului atrag atenția vis-a-vis de România, de scăderea indicatorului privind libertățile civile, datorată politicilor de modificare a legilor justiției. Între 2016 și 2018, România a scăzut 5 locuri în clasament.

Continuarea și în 2019 a actualului mod de guvernare, lipsit de transparență în procesul de luare a deciziilor și a politicilor publice, cu mari probleme de integritate și neîncredere la nivelul politicilor publice, precum și continuarea protestelor de stradă va duce în mod sigur la scăderea în continuare a indicatorilor urmăriți.

 

 

Două vești bune și una rea legată de fondurile europene și România

Prima veste bună o reprezintă apariția unui nou instrument pentru protejarea bugetului Uniunii Europene și susținerea valorilor europene. Un proiect al Parlamentului European propune suspendarea sau blocarea finanțărilor pentru acele state care încalcă principiile statului de drept. Proiectul a trecut de Parlamentul European urmând ca în perioada următoare să înceapă negocierile cu statele membre care nu și-au definitivat poziția.

A doua veste bună o reprezintă triplarea bugetului pentru Programul european privind întărirea statului de drept și promovarea valorilor europene 2020 până la suma de 1,8 miliarde de euro, bani destinați acelor actori care protejează și promovează valorile Uniunii Europene descrise în articol 2 al Tratatului European.

Vestea rea o reprezintă ultimul raport al Curții de Conturi Europene prin care se cer măsuri dure cu privire la monitorizarea cheltuirii fondurilor europene finanțate și gestionate de Comisia Europeană și fiecare stat membru.

Conform raportului, Uniunea Europeană a pierdut peste 9 miliarde de euro ca fraudă între anii 2002 și 2017, inclusiv în România, iar pașii făcuți pentru a preveni și combate fenomenul au fost nesemnificativi. Multe speranțe se îndreaptă acum spre Parchetul European care, alături de Oficiul European de Luptă Antifraudă, va intensifica zona de prevenție și luptă împotriva fraudei și a corupției cu instrumente ale materiei penale.

În acest context, al eroziunii democrației și al intensificării populismului, șansa României o reprezintă menținerea ca membru al Uniunii Europene. Cu cât ne aliniem mai mult mecanismelor europene de respectare a principiilor statului de drept, a aprofundării valorilor europene, cu atât mai mult pericolul derapejelor românești pot fi ținute sub control.

Altfel, riscăm să intrăm cu totul în capcana liderilor politici puternici ce exploatează dezamăgirile la nivel național sau european pentru a obține putere.

Și cine își poate dori o stagnare sau o involuție?