Copiii cu capul dincolo de nori. Cine sunt cei 9 elevi de la Colegiului Național „Andrei Șaguna” din Brașov care au câștigat concursul NASA

Ioana Belcin, Victoria Ciociu, Bianca Gridean, Bianca Iftimie, Andrei Plămădeală, Codrin Popa, Alexandra Răfoi, toți din clasa a XI-a, și Răzvan Boie, din clasa a VI-a, coordonați de profesorii Carmen și Mircea Tănăsescu (Fizică) și Ciprian Șandor (Geografie), au obținut două premii importante la prestigioasa competiție științifică internațională NASA Space Settlement Design Contest. Echipa alcătuită din primii opt elevi a obținut Premiul I la categoria „clasa a XI-a”, cu proiectul unei stații spațiale cu 300.000 de locuitori, denumită „Renaissance II”, în vreme ce, la categoria „clasa a VII-a și mai mici”, macheta unui oraș spațial realizată de mezinul Boie a adăugat un Premiu II în vitrina încărcată de trofee a liceului.

Înscriere „pe ultima sută de metri”

La NASA Space Settlement Design Contest 2014, Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov a participat cu cinci echipe – una din clasa a XII-a, două din clasa a XI-a, două din clasa a VI-a și doi concurenți individuali, tot din clasa a VI-a – înscrierea în competiție făcându-se „pe ultima sută de metri”, după cum spune profesoara Carmen Tănăsescu.

„Am aflat despre acest concurs destul de târziu, în noiembrie anul trecut, la un congres de astrofizică în Olanda. La întoarcere le-am vorbit imediat elevilor despre el și am decis împreună să participăm, deși termenul de depunere a proiectelor era foarte strâns, aveam la dispoziție doar două luni de zile pentru realizarea lor. În timpul ăsta elevii n-au beneficiat de niciun favor în privința prezenței la cursuri, plus că patru dintre membrii echipei de clasa a XI-a sunt și olimpici la diferite discipline, calificați până în finala națională. Deci nu ne făceam iluzii. Ne-am zis că, fiind vorba de prima participare la un concurs la care se înscriseseră peste 800 de echipe de elevi din 18 țări, după cum am aflat ulterior, era o bună ocazie pentru a câștiga experiență, în vederea participării din 2015. Așa că cele două premii obținute sunt și mai prețioase, având în vedere efortul imens depus de copii pentru a concepe și pune pe hârtie – la propriu, fiindcă „Renaissance II” a trebuit să fie trimis la NASA în forma tipărită – un proiect de asemenea anvergură într-un timp extrem de scurt”, își amintește Carmen Tănăsescu, care își face deja planul pentru participarea la ediția de anul viitor, când e convinsă că premiile vor fi mai multe.

Renaissance II

În urmă cu o săptămână, în ziua anunțării rezultatelor, Roberta Tripea a avut „un fel de presimțire”. „M-am trezit brusc din somn la cinci dimineața, am deschis calculatorul, am intrat pe net direct pe site-ul NASA și am luat-o de la coadă, începând cu mențiunile, că la mai mult nu credeam că putem spera. Apoi am tot urcat, premiile III – nimic, premiile II – tot nimic, când am ajuns la premiile I m-am uitat doar așa, ca să nu zic că nu m-am uitat. Și când am văzut scris Renaissance II, mi s-a tăiat respirația. Nu-mi venea să cred. Am pus imediat mâna pe telefon și mi-am sunat imediat toți colegii și pe doamna profesoară. N-a mai contat că era cinci dimineață!”, rememorează Roberta.

La proiectul Renaisance II ea a fost „un fel de arhitect”, realizând structura și design-ul interior ale stației spațiale, la care a adăugat apoi elaborarea modalităților și a etapelor de populare și de dezvoltare a acesteia, precum și identificarea celor mai noi și mai eficiente materiale de construire folosite la ora actuală în industria spațială, precum aerogelul, sau un material ignifug făcut din alge marine.

„Nașa de botez” a proiectului a fost însă Alexandra Răfoi, pasionată de astrofizică și informatică, dar și de geografie, știință la care este olimpică națională. „De fapt, fiecare membru al echipei a propus câte un nume, apoi s-a pus la vot și titlul propus de mine, Renaissance II, a ieșit câștigător. De ce Renaissance II? Simplu, pentru că renașterea este un fenomen repetabil, iar ideea mea era că în spațiu ar putea fi o a doua renaștere a speciei umane, după cea de pe Terra din secolele XV-XVI, care a revoluționat omenirea pe toate planurile”, argumentează Alexandra. Pe lângă „botez”, ea s-a ocupat și de proiectarea și realizarea a tot ce ține de utilitățile de pe stație și serviciile medicale, ca și de partea de viață artistică și culturală și de prezentarea proiectului.

Andrei Plămădeală a fost „inginerul de proiect”, cel care a elaborat structura stației și a stabilit etapele de construcție, materialele utilizate, modalitățile și tehnicile de asamblare în spațiu, pornind de la modulul central de comandă și de la axul rotativ care constituie „inima” stației, generând și câmpul gravitațional indispensabil vieții pe Renaissance II.

Căci, conform specificațiilor NASA, stația amplasată pentru început între Pământ și Soare – urmând ca apoi, după 80-100 de ani, să părăsească sistemul nostru solar – trebuia să asigure viața în regim gravitațional, asemenea celui de pe Terra, pentru o colectivitate umană de până la 300.000 de suflete.

Rezolvarea multiplelor probleme ridicate de această condiție i-a revenit Victoriei Ciociu, „inginerul de sisteme și mecanisme” al proiectului, care s-a ocupat totodată și de selectarea materialelor de construcție pentru generatoarele gravitaționale și pentru sistemele de protecție externă, în funcție de proprietățile lor fizice, chimice, de rezistență și multe altele. De asemenea, Victoria a contribuit în bună măsură și la stabilirea formei finale a stației: „E un helix, adică, neacademic spus, un fel de macaroană în spirală, lungă de vreo 6 kilometri și lată de doi kilometri, cu o lungime desfășurată de aproape 80 de kilometri și o suprafață totală desfășurată de aproape 30.000 de kilometri pătrați. Inițial am conceput-o sub forma spiralei de ADN, pentru ca, în final, să ne oprim la spiral ARN-ului, mult mai potrivită din punctul de vedere al gravitației, ca și al structurii interne și al spațiului locuibil”, explică Victoria.

Atunci cânde a aflat că Renaissance II a primit Premiul I, Victoria a anunțat-o pe profesoara Tănăsescu că „nu mai e de actualitate dorința de a urma medicina. M-am decis să fac astrofizică”.

Tot „pe partea de inginerie” a lucrat și Codrin Popa, căruia i-a revenit dotarea stației cu utilaje, aparatură, roboți, precum și tot ce ține de organizarea vieții sociale: legislație, sistem de guvernare, administrație publică, instituții, educație, justiție etc. Și tot el s-a ocupat și de conceperea sistemelor de roboți de producție și transport, precum și de proiectarea stației în AUTOCAD.

La rândul ei, Ioana Beclin s-a ocupat de tot ce însemna activitate științifică pe Renaissance II, dar și de transport, zone rezidențiale și divertisment. Pe parcurs s-a adăugat și rezolvarea multiplelor probleme de ecologie și agricultură, „completată” apoi cu redactarea părții de prezentare și a celei de final ale proiectului.

Alături de ea, Bianca Iftimie a avut în grijă elaborarea părții de turism și agrement, „atât pentru pământenii doritori să viziteze stația, cât și pentru extratereștrii curioși să vadă cum se trăiește pe Terra.” Totodată, s-a ocupat și de stabilirea criteriilor de selectare a viitorilor locuitori de pe Renaissance II, precum și de configurarea sistemelor de comunicații interne și externe.

În fine, Biancăi Gridean i-a revenit traducerea în engleză a întregului proiect, pe lângă care a mai „dat o mână de ajutor” și la realizarea sistemelor energetice și de producere a oxigenului, a celor de comunicații și a celor gravitaționale.

Zmeul lui Dumnezeu

Adică, în engleză, The God”s Kite – macheta unui oraș spațial cu care Răzvan Boie, din clasa a VI-a, și-a trecut în palmares Premiul II la categoria „clasa a VII-a și mai mici”. „L-am botezat așa pentru că așa m-am gândit eu că am putea să colonizăm alte planete, cu ajutorul lui Dumnezeu, și să salvăm astfel specia umană în cazul unei Apocalipse pe Pământ”, explică el numele proiectului său, la care a lucrat „uneori și 10-12 ore pe zi, fiindcă n-a fost vorba doar de realizarea fizică a machetei, ci și de elaborarea întregii argumentații științifice de susținere a ei”. La fel ca și colegii săi mai mari, Răzvan se gândește de pe acum la proiecul pentru ediția de anul viitor al concursului NASA, dar refuză să dea vreun detaliu.

De ce nu pot elevii să-și ridice premiul

Decernarea premiilor din cadrul Conferinței Internaționale NASA pentru Dezvoltare Spațială se va desfășura la jumătatea lunii viitoare la Los Angeles, dar cel mai probabil, cei nouă elevi nu se vor afla acolo, în condițiile în care este nevoie de 30.000 de dolari pentru transport, cazare și masă, sumă de care părinții lor nu dispun.

„Din păcate, Ministerul Educației nu are și acest concurs NASA pe lista sa de concursuri internaționale pentru elevii români, așa că premiile obținute de elevii nostri nu angajează nici un fel de răspundere financiară din partea ministrului. Așa că singura soluție ar fi o implicare financiară comună din parte autorităților locale, Primărie, Consiliul Județean, și a politicienilor și oamenilor de afaceri dispuși să susțină performanța”, spune prof. Dorel Agache, directorul de la „Șaguna”. Până acum însă – adaugă el – există promisiunea unei donații de 1.000 de euro din partea unei firme dintr-o comună de lângă Brașov, la care este angajat tatăl uneia dintre premiantele șaguniste.

32 de premii la nivel național

La NASA Space Settlement Design Contest 2014, elevii români au obținut 32 de premii I, II, III și mențiuni de onoare, cele mai multe dintre ele fiind cucerite de elevii de la licee din Constanța – Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, Liceul „Ovidius”, Liceul Internațional de Informatică, Colegiul Național „Mihai Eminescu” – și din București – Colegiul Național „Tudor Vianu”, Colegiul Național „Sf. Sava”, Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza”.