„The Human Body”. Reportaj printre cadavre, un spectacol în carne și oase – GALERIE FOTO

Când afli că vei putea vedea, „pe viu”, expoziția „The Human Body”, despre care s-au scris și povestit atâtea lucruri „cutremurătoare” și „îngrozitoare”, simți un fior pe șira spinării.

Ne vorbește Radu Tudor Grădinaru, docent al expoziției, despre „procesul de plastinație” a exponatelor: „Trupul disecat este scufundat în acetonă, care intră în tot organismul. Apoi este scufundat în altă baie de polimer siliconic, aceasta făcând o reacție cu acetona pe care o înlocuiește și intră în toate celulele corpului. Spre deosebire de formol, polimerul siliconic rămâne în organism ca și cum corpul ar avea silicon în loc de sânge. De aici și aspectul cerat al exponatelor. Apoi, după ce corpul este scufundat în baia de silicon, este introdus într-o cameră cu vid pentru a păstra siliconul și a conserva total organismul”.

Mediafax Foto//Stefan Sandu

Curiozitate vs morală

Dar dincolo de tehnica plastinației, rămâne curiozitatea, lupta cu tine, provocarea. Ai sau n-ai stomac.

MILITAR Vladimir Putin ordonă o nouă mobilizare a rezerviștilor. Cu cât se mărește armata Rusiei

23:36

MILITAR Rusia pompează masiv în bugetul militar pentru 2027. Moscova și-a propus să majoreze cheltuielile cu 27%

23:18

Ca să stai „face to face” cu un cadavru de chinez, scufundat în acetonă, îmbăiat în polimer siliconic și feliat insistent, nu pare să-ți vină la-ndemână, chiar de la început, oricât ai fi de curios și stăpân pe tine. Mai mult, apare undeva, în semiobscuritatea conștiinței aproape adormite, mustrarea, revolta morală. „E bine să faci așa ceva?! Să expui cadavre. Iar tu, semenul lor, să-i scotocești cu privirea în trup; în viscere, în creieri? Să te holbezi la zecile de borcane în care vezi fătul crescând de la săptămână la săptămână, de la o lună la alta, până la naștere, în doar câteva minute?”

Unii nu sunt de acord. De exemplu, Asociația Provita Media i-a adresat academicianului Dumitru Murariu, directorul Muzeului Antipa, o scrisoare în care îi vorbește despre lipsa de etică a organizatorilor acestei expoziții și îi cere, în consecință, să blocheze un astfel de „spectacol macabru și degradant”. Asociația își sprijină cererea pe opinia unor publicații internaționale – cum ar fi The New York Times, în 2008 și Daily Mail, în 2010 -, care susțin că trupurile expuse au fost procurate ilegal și că ar fi ale unor prizonieri chinezi, executați.

Auzind toate acestea, ești gata-gata să renunți. Să nu devii părtaș la „masacru”.

Mediafax Foto//Stefan Sandu

Dar vine, prompt, răspunsul organizatorilor. Sabrina Sheehan, PR GForce Exhibitions, spune că e dezamăgitor faptul că Provita Media nu s-a documentat mult mai bine în prealabil; și că, articolele publicate în presa internațională, cu privire la faptul că trupurile expuse ar fi aparținut unor prizonieri din închisorile din China, sunt un ecou al disidenților chinezi.
Sheehan mai explică: „Specimenele au fost donate în mod legal, în conformitate cu legislația chineză. Prin proceduri guvernamentale, specimenele nerevendicate se folosesc în scop educațional în expozițiile publice și în instituții de învățământ superior. Procedurile guvernamentale includ anunțuri publicitare, timp de 90 de zile, în efortul de a identifica indivizii”.

După 90 de zile, corpurile sunt transferate, legal, universităților medicale, în scop educațional. „Pentru a fi acceptate de universități, toate corpurile trebuie să fi murit din cauze naturale, fără să aibă vreo boală. Toate specimele prezentate în cadrul expoziției sunt tratate cu maximă grijă cu și respect. În momentul în care nu vor mai fi folosite în scop educațional, acestea vor fi incinerate” mai spune reprezentanta GForce Exhibitions.

Arnie Geller, CEO al GForce Exhibition, are argumentele sale: „Știu că expoziția a dat naștere la numeroase controverse de-a lungul anilor, însă răspunsul pozitiv în proporție de peste 90 la sută, din toate locurile în care am fost, ne-au încurajat să continuăm”, a spus el.

Dacă „exponatele” sunt tratate cu grijă și respect, iar noi facem parte din cei peste 90 la sută, pozitivi, care au vizitat The Human Body, e OK. Putem încerca.

Mediafax Foto//Eduard Andrei

Nimeni nu protestează

În fața muzeului, liniște. Iar când spun liniște, mă așteptam să fie scandal. Un grup de măicuțe își anunțase prezența pentru a protesta ferm împotriva „ororii”. Nici urmă de măicuțe. Un grup de femei, totuși, există. După câteva clipe de nehotărâre își iau inima în dinți și pleacă. Mă gândesc că am anjuns târziu și am pierdut protestul, iar măicuțele au venit în civil. „Plecați?!” întreb. „Da, îmi răspund doamnele, la unison”. „Ați protestat?!”. „Nu!” răspunde corul. „De ce să protestăm?”. „Am crezut că… Dar de ce plecați?!” Câteva zâmbete încurcate și răspunsul: „E prea scump pentru noi. 50, 60 de lei; ho,ho. N-avem atâția bani. Am venit tocmai de la Teleorman, degeaba”.

Și acum, cortina!

Lume, copii, familii, organizatori. Cer voie la poze: „Doar cinci minute aveți voie. În primele două săli. De la „digestiv” încolo nu mai aveți voie foto!”. „De la „digestiv”, deci…”. „Dar audio?!”. Audio e voie și de la „digestiv”, dar cu precauție, să nu deranjăm vizitatorii.

Expoziția în sine e un spațiu halucinant, șocant, tentant. Trupuri, organe, schelete, sistem circulator, glande, ficat „sănătos” și ficat cirotic – când vedeți pe ficat o zonă ca un rubin cu fațete prost șlefuite, aia e: ciroza – un stern bine conservat, un pelvis conturat, mâini, picioare o coloană vertebrală, culcată – în ciuda îndemnului simbolic „fii vertical, fii cu coloană vertebrală!”.

Mediafax Foto//Octav Ganea

Pereți îmbrăcați în negru, spoturi albe, casete mari din plexiglas, cu „exponate”.

Primul șoc: un craniu „explodat” – știți așa-numitele desene de utilaje „explodate”. Fiecare oscior, cartilaj, așchie, mandibulă, vomer, prinse în șuruburi minuscule, fire de sârmă, ancorate cu lamele metalice. Niciun os pe os; dar un craniu perfect.

Organizare, „vedete”, dramatism

Expoziția e ca un om. Prima sală – „Sistemul osos”. Vedeta, un schelet perfect, în întregime, agățat de un cârlig înfipt în țeastă, cu o sârmă; picioarele se opresc ca la 10 cm de sol. Pare spânzurat, dar nu e. A doua sală, tot la „osos”: semivedeta – craniul. Vedeta, scheletul unei femei cu urme de mușchi pe ici-pe colo. Stă ușor într-o parte, rezemată de o cârjă, cu cotul drept. E sprijinită pe o cazma. Umor cât cuprinde.

Sala trei – „Sistemul muscular”. Două vedete – vedetele sunt corpuri conservate în întregime, iar în fiecare sală are câte una sau două astfel de opere științifice și de artă.
Prima vedetă din sala trei, doi oameni care par că se învârtesc, ținându-se de mâini. Una e schelet, cealaltă e cu mușchi. „Ați remarcat?!” mă întreabă un asistent. „Nu! Ce să…”. „Scheletul e tot al lui. Cei doi sunt unul singur. Într-o parte schelet, în cealaltă mușchi. Au scos oasele și au refăcut carcasa de mușchi.” zice și mă privește încântat. Plec și mă trezesc față-n față cu un atlet căruia îi zboară mușchii în răspăr. Trec și de el și dau de „Tenismen”. Are rachetă, poziție: e la serviciu. „Play”, „Ready!” Fifteen all.

La sala „Sistemul nervos” îl găsesc în plină baie de lumină pe Gânditorul lui Rodin, așa cum stătea el in situ: tot numai mușchi. Pe urmă un tânăr – probabil – jucător de darts. Gata să-ți înfigă o săgeată în ochi. Noroc cu siliconul.

Mediafax Foto//Octav Ganea

Mai departe, la „circulator”, un „om” făcut numai și numai din vase; roșii. Capilare, vene, artere, circulația mică, mare, craniană, periferică. Spectacol.

La „Sistemul reproducător”, câteva organe mici, neepilate, un baschetbalist care tocmai aruncă de trei puncte – cum ar fi fost să-l prindă în slam dunk – și o femeie, gimnastă, care stă în poante.

La „pulmonar”, pachete de țigări intens luminat și un plămân de fumător ca o carapace de țestoasă pe sistem „Așa nu!”. Evident, în aceeși casetă, și un cancer bine crescut. Apoi, „Sala fetușilor” și, în sfârșit, finalul.

Finalul, oarecum dramatic și organizat în scenă. Vechea sală a maimuțelor mari din muzeu. Câteva gorile, unele schelet, altele îmbrăcate, privesc din spatele vitrinei lor spre o femeie, într-un fel întreagă, în alt fel, felii. I se văd „desuurile” – organe, vase, ici-colo un mușchi – iar, din loc în loc, apare câte un cerc în care e întreagă: cu piele, cu sâni. Pare o fostă gimnastă de artistică – am văzut că structura se face pe mișcare -, care lucrează cu mai multe cercuri. Iar cercurile i se învârt în jurul trupului. Și sunt de carne.

Mediafax Foto//Octav Ganea