România, pe locul doi în UE la creșterea costurilor cu forța de muncă

România a înregistrat în trimestrul al treilea a doua mare creștere din UE a costurilor orare cu forța de muncă, de 7,2%, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, avansul fiind alimentat inclusiv de reîntregirea salariilor în sectorul public, reiese din datele Eurostat.

Dintre statele care au raportat date, Estonia (7,6%) a consemnat cea mai mare creștere a costurilor totale cu forța de muncă la nivelul întregii economii, urmată de România (7,2%), în timp ce Olanda și Cipru (fiecare cu 0,5%) au avut cel mai redus avans. Costurile au scăzut în Slovenia (-0,8%), în timp ce Grecia și Austria nu au transmis date.

La nivelul UE, costurile cu forța de muncă au urcat cu 1,9% în UE și cu 2% în zona euro, potrivit Eurostat.

România a înregistrat în trimestrul al treilea cel mai mare avans din UE, de 9,6%, la costurile pentru forța de muncă din sectorul non-business al economiei, format din administrația publică, instituții de apărare, servicii de protecție socială, educație, sănătate, artă și altele. Sectorul non-business are o pondere de circa 30% în costurile orare cu forța de muncă la nivelul întrgii economii.

Estonia a raportat a doua mare creștere, de 7,5%, iar Slovenia cea mai mare scădere, de 3,2%. Pe ansamblul UE, avansul a fost de 0,9%, iar în zona euro de 1%.

În 2010, Guvernul a decis reducerea salariilor din sectorul bugetar cu 25%, măsură aplicată din luna iulie. În ianuarie 2011, salariile de bază ale bugetarilor au crescut cu 15%. Guvernul a continuat în acest an procesul de reîntregire a salariilor, care au fost majorate cu 8% în această vară și cu 7,4% din luna decembrie.

În sectorul business, Estonia (7,7%) și Bulgaria (7,1%) au avut cele mai mari creșteri, iar Slovenia (0,3%), cea mai redusă, în timp ce în România s-a situat la 6,5%. Costurile cu forța de muncă au înregistrat majorări în UE și zona euro pe acest segment, de 2,4% în ambele cazuri.

Costurile totale cu forța de muncă acoperă costurile salariale și nesalariale, fără subvenții, cheltuieile pentru instruire profesională, recrutare, haine de serviciu și altele.

Eurostat definește prin cheltuieli salariale remunerațiile directe, bonusurile și alocațiile plătite în numerar sau în natură de angajator unui angajat în schimbul muncii prestate, plățile pentru concedii și către schemele de economii ale angajaților și plățile în natură precum alimente, combustibil, mașina companiei și altele.

Costurile nesalariale includ contribuțiile sociale plătite de angajatori, taxele de angajare considerate costuri cu forța de muncă, excluzând subvențiile care au ca scop acoperirea integrală sau parțială a costurilor cu remunerația directă a angajatului.