TOXOPLASMOZA. Ce este această boală și cum poate fi tratată

TOXOPLASMOZA. O persoană care avut toxoplasmoza și s-a vindecat nu mai poate fi infectată ulterior. Pentru majoritatea persoanelor toxoplasmoza nu este periculoasă și se vindecă de la sine. Dacă infecția este dobândită de mama în timpul sarcinii și este transmisă fătului, aceasta poate produce leziuni cerebrale și orbire.

Din fericire, doar un mic procent din femeile însărcinate care sunt infectate transmit infecția fătului. Este important că femeia gravidă sau care dorește să rămână însărcinată, să fie testată pentru a ști dacă a fost infectată cu Toxoplasma gondii.

Pisicile sunt singurele purtătoare vii ale parazitului. Când o pisică este infectată, materiile ei fecale conțin ouă de Toxoplasma gondii. Aceste ouă pot supraviețui până la 18 luni în pământul umed. Ouăle din sol pot contamina apa și plantele.

FLASH NEWS Grindeanu acuză: „Bolojan nu a luat în calcul măsurile de relansare economică”

21:19

VIDEO Universitatea Craiova și-a prezentat trofeele în fața suporterilor. Jucătorii au ajuns în centrul orașului cu un autocar descoperit

21:19

Există trei modalități prin ­care parazitul poate ajunge să infecteze organismul uman: prin consumul de carne infestată, prin alimente contaminate cu ouă ale parazitului prezente în sol și în apa nefiltrată.

Pisicile care nu părăsesc niciodată locuința și nu prind șoareci nu pot fi infectate cu Toxoplasma gondii.

TOXOPLASMOZA. Sfaturi pentru gravide

Dacă infecția a avut loc înainte de sarcină și s-au dezvoltat anticorpii, parazitul nu mai poate fi transmis fătului.

Cu cât infecția apare într-o lună mai avansată de sarcină, cu atât mai mult crește riscul infecției fătului. Cu toate acestea cu cât infecția fătului se produce mai devreme, cu atât crește riscul ca fătul să dezvolte afecțiuni severe postpartum (după naștere). Orice copil care se naște și este infectat cu toxoplasma necesita tratament pentru a preveni complicațiile ulterioare.

Majoritatea copiilor infectați nu prezintă simptome la naștere. Fără tratament, acești copii pot dezvolta în timp forme ușoare sau severe de afecțiuni oculare și cerebrale. Orbirea poate apare chiar și la 20 de ani după naștere. Unii dintre nou-născuții infectați au simptome severe la naștere, cum sunt: dureri oculare, probleme de vedere sau orbire, leziuni cerebrale care duc la retard mintal și uneori la convulsii.

TOXOPLASMOZA. Tratament

Când o gravidă este infectată cu Toxoplasma gondii va fi tratată cu antibiotice care scad riscul de infecție al fătului. Antibioticul folosit se numește spiramicina. Spiramicina se administrează pe cale orală și se concentrează la nivelul placentei. Placenta este locul de unde Toxoplasma gondii ajunge la făt.

Dacă amniocenteza confirma faptul că fătul este infectat, administrarea unui tratament antibiotic mamei va scădea efectele bolii asupra copilului și poate vindeca infecția. Copiii care au fost tratați înainte de naștere, au șanse mai mari de vindecare decât cei al căror tratament a fost inițiat după naștere.

Terapia cu antibiotice combinate este cea mai eficientă în cazul infecției fetale. Sulfadiazina împreună cu pirimedamina (antibiotic folosit frecvent împotriva malariei) sunt folosite uneori împreună cu spiramicina.

Nou-născutul infectat cu Toxoplasma gondii are nevoie de un an de tratament cu antibiotice, pentru a scădea riscul leziunilor cerebrale și oculare. Acest tratament se instituie chiar dacă mama a fost tratată în timpul nașterii.