Legea carburanților riscă să favorizeze marile companii petroliere și să afecteze distribuitorii independenți. Ce consecințe ar avea asupra prețurilor la pompă

Plafonarea adaosurilor comerciale, aplicată în mod diferit operatorilor de pe piața carburanților

Legea nr. 162/2026 stabilește, ca regulă generală, limitarea adaosului comercial mediu pentru benzină și motorină în activitățile de rafinare, distribuție angro și vânzare cu amănuntul.

Nivelul de referință este reprezentat de media adaosurilor comerciale practicate în 2025, cu posibilitatea unei singure ajustări în funcție de inflația înregistrată în acel an.

Totuși, articolul 2 alineatul (11) prevede excepții explicite pentru activitățile de rafinare și prima vânzare a produselor rezultate din procesarea țițeiului, precum și pentru importul și prima comercializare a produselor petroliere aduse din străinătate.

Astfel, această diferență între regula generală și excepțiile prevăzute de lege poate crea un dezechilibru între operatorii de pe piață. În timp ce unele activități sunt supuse plafonării, marjele comerciale din segmentele exceptate pot fi stabilite fără aceeași constrângere legală.

Potrivit analizei publicate de Săptămâna Financiară, această diferență poate influența formarea prețurilor, distribuția profiturilor și condițiile de concurență dintre grupurile petroliere integrate vertical și distribuitorii independenți.

Companiile care controlează atât producția sau importul, cât și distribuția prin propriile rețele de benzinării au mai multă flexibilitate în organizarea marjelor comerciale și a profiturilor de-a lungul lanțului de aprovizionare.

În schimb, distribuitorii care nu dețin rafinării și depind de furnizori externi pentru aprovizionare au mai puține posibilități de a compensa eventualele pierderi din activitatea de comercializare.

Așadar, legislația riscă să creeze diferențe de tratament între companii care concurează pentru aceiași clienți.

Cum ar putea fi afectate benzinăriile independente

Unul dintre principalele riscuri evidențiate în analiză este fenomenul cunoscut sub denumirea de margin squeeze, respectiv comprimarea marjei comerciale. Acesta apare atunci când diferența dintre prețul de achiziție și cel de vânzare devine insuficientă pentru acoperirea costurilor și menținerea unei activități profitabile.

Fenomenul poate apărea în special în industriile în care anumite companii controlează mai multe etape ale lanțului de producție și distribuție, în timp ce alți operatori depind de aceștia pentru aprovizionare.

În cazul carburanților, mecanismul actual de plafonare ar putea accentua acest risc, avertizează Săptămâna Financiară.

Un grup petrolier integrat poate obține marje mai mari din prima vânzare a produselor rafinate sau importate, activități exceptate de la plafonare, și poate practica ulterior adaosuri mai mici în propria rețea de benzinării. Astfel, chiar dacă marja obținută la vânzarea către consumatorul final este redusă, compania își poate susține profitabilitatea prin câștigurile realizate în diferite etape ale activității.

Pentru distribuitorii independenți situația este diferită. Aceștia cumpără carburanții de pe piața angro, la prețuri care pot include marjele furnizorilor, după care trebuie să respecte plafonul aplicabil propriei activități comerciale.

Potrivit analizei, efectele asupra concurenței nu presupun neapărat ieșirea imediată de pe piață a acestor operatori. O reducere prelungită a profitabilității le poate limita însă capacitatea de a investi, de a-și dezvolta rețelele și de a face față presiunilor financiare, mai ales în lipsa unor surse proprii de aprovizionare.

Marile grupuri petroliere ar putea câștiga cotă de piață

Un alt efect posibil al prelungirii actualului regim de plafonare este creșterea gradului de concentrare a pieței carburanților.

În România activează atât grupuri petroliere care controlează mai multe etape ale lanțului de aprovizionare, de la rafinare și import până la distribuție și vânzare cu amănuntul, cât și operatori independenți, inclusiv companii cu capital românesc, care exploatează benzinării fără a deține rafinării proprii.

Cele două categorii de companii au capacități diferite de negociere și de adaptare la reducerea marjelor comerciale.

Marile grupuri pot compensa eventualele pierderi dintr-o activitate prin veniturile obținute în alte segmente ale afacerii. În schimb, pentru distribuitorii independenți diminuarea susținută a marjelor se reflectă mai direct în rezultatele financiare.

Dacă regulile actuale ar fi menținute fără corectarea diferențelor de tratament, presiunea asupra rețelelor independente ar putea crește, potrivit analizei.

Astfel, marile grupuri ar putea câștiga cotă de piață nu doar prin eficiență operațională, ci și datorită posibilității de a-și organiza activitatea comercială în condiții diferite de cele aplicabile operatorilor independenți.

Reducerea concurenței ar putea pune presiune pe prețurile la pompă

Intervenția statului pe piața carburanților urmărește protejarea economiei și a populației în perioadele caracterizate de volatilitatea prețurilor la energie. Eficiența unor asemenea măsuri depinde însă nu doar de limitarea adaosurilor comerciale, ci și de efectele asupra întregului lanț de aprovizionare.

Prețul final plătit de consumatori este influențat de costul de achiziție al carburanților, cheltuielile de transport și depozitare, fiscalitate și condițiile de concurență de pe piață.

Chiar dacă unele rețele mari ar putea practica prețuri competitive pe termen scurt, reducerea numărului de distribuitori independenți ar putea diminua presiunea concurențială pe termen lung.

O piață dominată de un număr mai mic de operatori nu înseamnă automat prețuri mai ridicate, dar poate reduce alternativele disponibile pentru consumatori și presiunea asupra companiilor de a concura prin prețuri.

În analiza sa, Săptămâna Financiară subliniază că protejarea consumatorilor și menținerea concurenței trebuie tratate ca obiective complementare. O măsură destinată temperării scumpirilor riscă să-și piardă din eficiență dacă afectează capacitatea unor operatori de a rămâne pe piață și de a concura în condiții echitabile.

Prelungirea măsurilor anticriză până în martie 2027. Ce pot face autoritățile

Discuțiile privind extinderea măsurilor anticriză pe piața carburanților până la 31 martie 2027 au readus în atenție modul în care este aplicată plafonarea adaosurilor comerciale.

La 14 octombrie, proiectul de lege a fost retras de pe lista de vot a Camerei Deputaților, la solicitarea Ministerului Finanțelor, potrivit informațiilor apărute în presa economică.

Prin urmare, la momentul relatat, prelungirea măsurilor până la 31 martie 2027 nu fusese aprobată definitiv. Autoritățile aveau astfel posibilitatea de a reevalua atât mecanismul de plafonare, cât și efectele acestuia asupra concurenței.

Potrivit Săptămânii Financiare, măsurile ar trebui concepute astfel încât să nu favorizeze anumite categorii de companii în detrimentul altora. În acest sens, este important să fie luate în calcul particularitățile activităților de rafinare, import, distribuție și comercializare cu amănuntul, precum și costurile aferente fiecărei etape.

Analiza evidențiază și faptul că autoritățile ar trebui să verifice și modul în care marile grupuri petroliere își împart profiturile între diferitele activități, pentru a evita transferarea câștigurilor către cele exceptate de la plafonare.

În același timp, orice decizie de prelungire a măsurilor ar trebui evaluată atât prin prisma efectelor asupra prețurilor la pompă, cât și a impactului asupra concurenței și siguranței aprovizionării cu carburanți.