EXCLUSIV VIDEO| Războaiele de lângă noi și coșmarul românilor. Unde ne adăpostim în cazul unui atac aerian? Indicatorul care îți poate salva viața

Să se fi dus vremurile când adăposturile de protecție civilă mergeau de minune pentru depozitarea murăturilor și a borcanelor cu zacuscă? Ei bine, războiul din Ucraina – declanșat de invazia Rusiei pe 24 februarie 2022, respectiv conflictul din Israel – care a debutat cu acea sămbătă neagră din 7 octombrie – au redeschis și în România discuția despre existența și funcționarea adăposturilor de protecție civilă, ALA (Apărare Locală Antiaeriană). Mai pe românește, acele spații despre care unii știu puține lucruri, iar alții nu știu mai nimic.

Statistic, pe hârtie, în România există la nivel național 5059 astfel de locuri, dintre care 1522 se află în București și 284 în Ilfov. În realitate, pentru mulți români întrebarea „unde ne adăpostim în cazul unui atac aerian” rămâne una cu multe necunoscute, teamă și nesiguranță.

Semnul cu un triunghi albastru într-un pătrat portocaliu îți poate salva viața

Este indicatorul care semnalizează că în respectiva clădire – fie că vorbim despre blocul în care locuiești sau clădirea unde ai job-ul – se află un adăpost antiaerian, unde oamenii se pot refugia în caz de bombardamente.

Specialiștii contactați de Gândul – în legătură cu acest subiect, într-un context de război care ne demonstrează că nimic nu mai este sigur de la o zi la alta – au precizat că ne-a ieșit din obișnuință întreținerea acestor spații și luarea lor în serios, condiții în care uneori sunt greu și de observat, pentru că unele sunt efectiv integrate în clădire.

În plus, nu mai este un secret pentru nimeni că unele dintre ele au fost transformate de-a lungul timpului în debarale, boxe la subsol, dar și în spații ilegale de locuit.

Legea prevede că, în timp de pace, adăposturile publice pot fi utilizate cu altă destinaţie, cu obligaţia de a fi eliberate, în situaţii de urgenţă, în maxim 24 de ore. Conform prevederilor legale, ele trebuie aduse la starea iniţială, în termen de 24 de ore.

Mai mult, deţinătorii şi utilizatorii adăposturilor sunt obligaţi să îndeplinească măsurile stabilite pentru menţinerea adăposturilor şi a instalaţiilor utilitare în stare de funcţionare

Deși fiecare bloc de locuinţe ar trebui să aibă locuri special amenajate la subsol, destinate adăpostirii locatarilor în cazul unui atac aerian, în realitate numărul acestor adăposturi antiaeriene este mult mai mic decât cel care ar fi necesar pentru protejarea tuturor cetăţenilor.

• TOTAL adăposturi de protecție civilă București 
• TOTAL adăposturi de protecție civilă jud. Ilfov 
• TOTAL adăposturi în toată țara

„Aceste adăposturi se pot amenaja cu scaune, bănci, mese”

Reporterii Gândul, împreună cu reprezentanți ai ISU, au filmat într-un adăpost – folosit acum ca parcare al unei clădiri de birouri cu peste 20 de etaje din Floreasca – acolo unde căpitan Petruța Precup, din cadrul ISU București-Ilfov, a explicat care sunt dotările necesare pentru funcționarea acestor adăposturi și ce se întâmplă, concret, în cazul unui atac aerian.

„Ne aflăm într-un adăpost de protecție civilă la -3. Rolul adăpostului este economico-social. Acum este folosit pe post de parcare. Ulterior, poate fi, în cel mai scurt timp, amenajat pentru adăpost de protecție civilă în cazul atacurilor aeriene. Avem un sas de acces, dotat cu o ușă metalică etanșă de protecție, unde se face triajul populației ca să nu aibă boli,să nu aibă obiecte care pot provoca răni celorlalți.

Următoarea încăpere este cea de adăpostire, încăperea propriu-zisă, care are ca dotare instalații de filtroventilație, avem instalații electrice, avem instalații sanitare, un grup sanitar la 50 de persoane, avem ușă de salvare. De asemenea, aceste adăposturi se pot amenaja cu scaune, bănci, mese. Timpul de protecție într-un adăpost de protecție civilă este limitat, mai exact pe durata atacurilor din aer.”

„Periodic se fac exerciții de alarmare publică la nivelul localităților”

Interlocutoarea Gândul a declarat că, după ce pornește semnalul de alarmă aeriană, administratorul sau președintele de bloc unde este identificat un adăpost de protecție civilă merg și deschid adăpostul, pentru ca locatarii să se adăpostească pe întreaga perioada cât durează bombardamentele.

„Periodic, se fac exerciții de alarmare publică la nivelul localităților, unde putem să avem ca  scenariu și atacul aerian.  Lista cu adăposturile de protecție civilă la nivelul țării se găsește pe aplicația DSU pe care putem să o descărcăm pe telefonul mobil.

De asemenea, aceste adăposturi de protecție civile trebuiesc inscripționate pe clădiri, deci orice cetățean poate să vadă semnul distinctiv de adăpost de protecție civilă și poate să localizeze din timp de pace unde este cel mai apropiat adăpost de protecție civilă, de locuință sau de la locul de muncă.”

Ce sancțiuni se aplică în cazul folosirii necorespunzătoare a unor astfel de adăposturi civile

Căpitan Petruța Precup susține că se aplică sancțiuni în legătură cu folosirea acestor adăposturi pe timp de pace, doar dacă într-un astfel de loc depozitezi materiale inflamabile, materiale combustibile care pot produce un incendiu, punând în pericol viața celorlalți.

Printre carențele care apar în cazul acestor adăposturi de protecție civilă, interlocutoarea Gândul a enumerat, mai ales în cadrul clădirilor vechi, faptul că nu mai au în totalitate funcționale instalațiile de filtroventilație și nici etanșeitate la ușile de acces și la cele de salvare.

„Legislația spune că aceste adăposturi pot fi folosite și pentru alte destinații pe timp de pace, cu obligația ca în 24 ore să fie funcționale. Există sancțiuni doar dacă într-un adăpost de protecție civilă depozitezi materiale inflamabile, materiale combustibile care pot produce un incendiu, nu neapărat pentru o situație de protecție civilă.

Sunt mai multe tipuri de adăposturi de protecție civilă: private și publice. Cele publice sunt la nivelul administrației publice locale și atunci ei alocă bani, iar celelalte sunt la nivelul instituțiilor, operatorilor economici, la nivelul asociațiilor de proprietari care au obligația de întreținere a acestor adăposturi de protecție civilă.

Unele dintre ele sunt adăposturi vechi, construite în anii ’60-70, nu mai au în totalitate funcționale instalațiile de filtroventilație, nu mai au etanșeitate la ușile de acces și la ușile de salvare, cam astea sunt cele mai preponderente probleme, să zicem, identificate”, a conchis oficialul ISU.

„Pe cine suni noaptea să-ți deschidă adăpostul? Bucureștiul este un oraș vulnerabil!”

Cristian Vîlcu, specialist în protecţie civilă al companiei SC Preventive Solutions SRL, este mai puțin optimist în privința acestor adăposturi de protecție civilă, despre care susține că cele mai multe nu sunt întreținute.

„Ce pot să vă spun din portofoliul meu este că aceste adăposturi de protecție civilă nu sunt întreținute corespunzător, iar primăriile când le-au predat asociațiilor de proprietari nu prea le-au predat dotate corespunzător, adică au pasat imediat responsabilitatea. Sunt niște contrucții speciale în alte construcții. Este un subiect extrem de delicat.

Legiuitorul îți permite să amplasezi boxe la subsol și în aceste adăposturi, cu obligația de a le elibera în 24 de ore. Or, războiul modern înseamnă în secunda asta. Nu mai avem declarații de război, cum a fost în Primul și al Doilea Război Mondial. Adică, a venit o rachetă și s-a terminat.

Niciun adăpost nu este construit pentru nuclear, ci pentru adăpostirea populației împotriva loviturilor antiaeriene. Ele nu au mai fost actualizate, iar să accesezi fonduri pentru așa ceva, nu există. Nu toată lumea cunoaște semnul, acel triunghi, nu toată lumea știe dacă în blocul lui are așa ceva. Bază legală au președintele și administratorul. Pe cine suni noaptea să-ți deschidă adăpostul, că ele sunt închise?Bucureștiul este un oraș vulnerabil”, a declarat pentru Gândul Cristian Vîlcu.

„Noi nu avem o cultură a riscului, este inexistentă!”

Specialistul este de părere că, nu de puține ori, subiectul este tratat cu superficialitate și fără să fie luat cu adevărat în serios, deși mărturisește că războiul modern înseamnă că totul se întâmplă în secunda asta, tocmai de aceea este importat să fim pregătiți și puși la adăpost în orice clipă.

„Ce asociație de locatari impune locatarilor să nu mai depoziteze diverse lucruri în aceste adăposturi? Păi dacă emite o decizie internă – să se elibereze toate subsolurile, inclusiv adăposturile – care sunt pline cu diverse, de regulă sunt vechituri -haine, cauciucuri de iarnă –  astăzi prea puțini mai pun murături. Dacă i-ai impus treaba asta, păi nu-și pune tot locatarii în cap?

Și comitetul poate face asta, legea îi permite să vină cu o astfel de decizie, dar nu face nimeni asta. Nu știu dacă din necunoaștere, este mai mult o chestiune de pregătire a populației, care ține de primărie. Primarul este cel care conduce acțiunea în caz de cutremur, de dezastre, IGSU se ocupă de cu totul alte lucruri.  Mulți nu au primit niciodată în viața lor aceste informații.

Noi nu avem o cultură a riscului, este inexistentă. Degeaba se spune se face, că nu se face nimic. Toată lumea ia în derâdere, inclusiv acele semnale. Câți cunosc semnale acelea, care este atac aerian, care este la calamitate naturală?  Funcționale sunt toate să nu fie inundate și să aibă toate instalațiile. Toți spun avem, dar câte funcționează!”, a conchis specialist în protecţie civilă.

„O importantă caracteristică a acestor adăposturi este că ele sunt destinate persoanelor din clădirea respectivă”

Matei Teodor Sumbasacu, fondator Re:Rise  (n.r. Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic) a declarat într-un interviu pentru Gândul că adăposturile ALA (Apărare Locală Antiaeriană) nu trebuie confundate cu adăposturile atomice, o confuzie frecventă făcute de oameni.

Inginerul a spulberat o altă confuzie făcută și anume aceea că multă lume crede că, dacă la subsolul unui bloc oarecare există un adăpost, orice cătățean de pe stradă îl va putea accesa. Ceea ce este fals, deoarece mărturisește interlocutorul Gândul, adăposturile sunt destinate persoanelor din respectiva clădire.

„Când vorbim despre adăposturile de protecție civilă, așa numitele adăposturi ALA – ceea ce înseamnă Apărare Locală Antiaeriană, a nu se confunda cu adăposturile atomice, așa cum foarte mulți oameni consideră că sunt. Sunt trei categorii mari de astfel de adăposturi. În primul rând, vorbim despre adăposturi publice, înseamnând adăposturi construite din bani publici și care sunt destinate publicului general dintr-o anumită zonă, care vrea să caute adăpost.

Apoi, avem acele adăposturi care se amenajează la subsolurile instituțiilor sau anumitor spații comerciale – spre exemplu, la mall-uri există aceste adăposturi ALA la subsol – la multe instituții, la multe clădiri de birouri. În funcție de anumite caracteristici ale construcției, respectiv dacă poate adăposti mai mult de câteva sute de persoane și dacă este prevăzută cu subsol, construcția trebuie să aibă și adăpost de protecție civilă.

Iar aceste construcții, de obicei, sunt clădiri de birouri, spații comerciale, hoteluri, spitale. O importantă caracteristică a acestor adăposturi este aceea că ele sunt destinate persoanelor din clădirea respectivă. Mai exact, nu sunt tipul de adăpost unde noi să alergăm și să intrăm în ele în caz de bombardament, ci sunt destinate persoanelor care la momentul atacului aerian se găsesc în respectiva clădire”, a declarat inginerul Matei Teodor Sumbasacu.

„Singurul tip de adăpost pe care ți-l pune la dispoziție statul este adăpostul public, foarte rar în România”

Fondatorul Re:Rise susține că oamenii trebuie să fie atenți în primul la clădirea unde stau și dacă este prevăzută cu adăpost de protecție civilă.

„Mai sunt adăposturile, să zicem ale persoanelor fizice – deși vorbim, de obicei, tot de clădiri semi-publice – adică adăposturile de la blocurile de locuințe care sunt făcute din bani privați, deci sunt adăposturi ale persoanele care le construiesc. Sunt obligatorii pentru anumite categorii de construcții rezidențiale și destinate celor din respectiva construcție. Pentru publicul larg, singurul tip de adăpost pe care ți-l pune la dispoziție statul este adăpostul public,  foarte rar de fapt în România și este o construcție de sine stătătoare, unde populația generală este așteptată să se adăpotească în cazul unui atac aerian.

În rest, oamenii care vor citi articolul dvs. trebuie să fie atenți în primul la clădirea unde stau, în primul rând dacă este prevăzută cu adăpost de protecție civilă. Și de obicei, dacă vorbim despre blocuri cu patru sau mai multe ataje, care au un subsol – deci nu un demisol, ci un subsol cu totul îngropat – ar trebui să aibă și adăpost de protecție civilă.

Este obligație instituită prin Legea 481, cea a Protecției civile. Și de asemenea ar fi bine să fie informați măcar de existența adăposturilor în locurile pe care le frecventează. Și aici mă refer la acele clădiri publice, mall-uri, spitale, cinemauri etc. Asta este prima mare categorisire făcută, ca să eliminăm confuziile, pentru că multă lume crede că, dacă la subsolul unui bloc oarecare există un adăpost, eu ca cetățean de pe stradă voi putea să-l accesez. Ceea ce este fals. Adăposturile sunt destinate persoanelor din respectiva clădire.”

„Adăpostul trebuie să rămână un spațiu deschis tuturor celor din clădire”

Matei  Sumbasacu nu neagă realitatea, potrivit căreia multe dintre aceste clădiri – spații aflate la cel mai de jos nivel de subsol – se suprapun de multe cu un spațiu de stocare sau cu unul de parcare.

„Și pentru că în ultimii zeci de ani nu am mai avut atacuri armate, atacuri aeriene în România, ne-a ieșit din obișnuință întreținerea acestor spații și luarea lor în serios. În aceste condiții, uneori sunt greu de observat, pentru că sunt efectiv integrate în clădire. Sunt transformate în debara sau boxe de la subsol, spații de parcate sau în unele cazuri sunt transformate ilegal în spații de locuit.

Toate aceste lucruri sunt ilegale, mai ales ultimul, pentru că adăpostul trebuie să rămână un spațiu deschis tuturor celor din clădire, toți ar trebui să aibă oricând acces în adăpost, iar cheia adăpostului nu trebuie să rămână la cineva anume.”

Cum ar trebui să arate aceste adăposturi?

Fondatorul Re:Rise  a făcut o descriere completă și complexă a dotărilor de care ar trebui să beneficieze adăposturile ALA, pentru ca pe timpul unui război să le fie realmente sprijin oamenilor.

Pereți din beton, mai multe încăperi, un mic hol de accces, grupuri sanitare, sisteme de ventilație și de iluminat, guri de ieșire speciale. Sunt câteva dintre elementele esențiale pentru ca aceste adăposturi de protecție civilă să funcționeze corespunzător și în realitate, nu doar pe hârtie.

„În primul rând, ele ar trebui să aibă toți pereții de beton, pentru a asigura rezitență la explozie. Trebuie să aibă mai multe încăperi, dar și un mic hol de acces. Apoi, un spațiu de adăpostire și de asemenea – în cazurile în care sunt adăposturi mai mari, de peste 100 de metri pătrați – trebuie să aibă și grupuri sanitare, așa numitele toalete uscate.

Accesul trebuie să fie făcut printr-o ușă metalică, o ușă care seamănă, de obicei, a ușă de seif. Trebuie să fie o ușă dintr-un metal foarte gros ca să reziste exploziilor. De regulă, aceste adăposturi sunt făcute în așa fel încât să aibă o oarecare autonomie energetică.

Aici, dacă clădirea are generatorul propriu și este cazul majorității clădirilor mari de birouri, spitale, mall-uri, adăpostul trebuie conectat la așa-numita sursă pentru consumatori vitali. Dacă cumva se întrerupe curentul din diverse motive, generatorul clădirii intră în funcțiune și susține anumite sisteme din clădire.

Generatorul trebuie să servească în primul rând iluminatul și semnalistica. Apoi, adăpostul are și o instalație de filtru-ventilație – introducere de aer proapăt – care în mod normal ar trebui să funcționeze cu dublă comandă. Să fie conectată la acest generator sau la o sursă de curent alternativ, dar și să poată fi acționată manual, cu o manivelă, instalată în spațiul adăpostului. Vă spun că foarte multe astfel de adăposturi nu au această instalație filtro-ventilație sau ea nu este funcțională.”

„Aceste adăposturi au așa-numitele ieșiri, tuneluri de evacuare sau ieșire gură de lup„

„Evident, accesul în adăpost se face pe la subsolul clădirii, prin ușă metalică foarte rezistentă, dar în cazul în care într-adevăr se materializează riscul, are loc bombardamentul pentru care ne-am adăpostit, este un scenariu mai negru, dar plauzibil – mai exact, clădirea de deasupra noastră să se fi dărâmat. Și atunci nu vom mai putea ieși din adăpostul de la subsol prin clădire, pentru că evident vom fi sub dărâmături.

De aceea, aceste adăposturi au așa-numitele ieșiri, tuneluri de evacuare sau ieșire gură de lup, cum i se mai spune. Vorbim practic despre un tunel prin care se iese din adăpost, este o altă ieșire a adăpostului, iar acest tunel ar trebui să ne ducă către o zonă care să fie în afara ariei de dărâmături a clădirii.

Din păcate, realitatea este că, de multe ori, acest loc în cazul multor tipuri de clădiri este în afara limitei de proprietate, în afara terenului pe care se face clădirea. Și atunci, multe dintre aceste guri de ieșire nu se află la cel puțin o treime din înalțimea clădirii, ci se află, imediat în exteriorul clădirii, pe trotuarul de lângă clădire, cumva intrând în zona de dărâmături.”

Ce clădiri trebuie să aibă adăpost de protecție civilă

Clădirile care au subsol și nu demisol și în general orice clădire cu aria desfășurată mai mare de 600 metri pătrați, conform Hotărârii 862/ 2016, trebuie să aibă adăposturi de protecție civilă.

„Ele (n.r. – adăposturile de protecție civilă) se semnalizeză cu acest triunghi albastru într-un patrulater portocaliu, iar acest semn se pune la intrarea în clădire și trebuie să le semnalizeze oamenilor din clădire că, în cazul în care se întâmplă ceva, există un adăpost la subsolul construcției.

Evident, pe lângă clădiri, adăposturile de protecție civilă trebuie să fie prevăzute și în stații de metrou și în cazul metroului din București, multe porțiuni dintre stații sunt transformabile în adăposturi.

Adică, se închid niște porți marți de fier și tunelul de metrou devine adăpost de protecție civilă. Oricine care are o clădire  care este sub 600 de metri pătrați și o extinde, evident trebuie să facă acolo un adăpost de protecție civilă”, a conchis Matei  Sumbasacu.

CITIȚI ȘI:

EXCLUSIV | Viața printre alarme și rachete trase la ore fixe, după masacrul Hamas. Româncă din Israel: „Mi se pare o realitate complet nebună”

EXCLUSIV | Scrisoarea sfâșietoare a unei mame în memoria fiicei, ucisă de Hamas: „Am îngropat floarea noastră frumoasă”/ „O durere nesfârșită”

EXCLUSIV | Cele două mari temeri ale unei românce din Israel, după 27 de zile de infern. „Este înfiorător, asta mă sperie cel mai tare!”

EXCLUSIV | Viața printre alarme și rachete trase la ore fixe, după masacrul Hamas. Româncă din Israel: „Mi se pare o realitate complet nebună”