Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Ce să faci ca să ai noroc în noul an

Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este sărbătorită de toți creștinii din lumea întreagă, dar nu numai de ei, căci și pentru oamenii de alte religii acest eveniment marchează apropierea de semeni și un bun prilej de împăcare. Crăciunul are obiceiuri și tradiții care diferă de pe un meridian pe altul și îmbracă tot felul de denumiri, însă simbolistica e una singură și înțeleasă de toți.

Fiecare popor sărbătoreşte Crăciunul după obiceiuri şi tradiţii transmise din generație în generație. Iar obiceiul mesei de Crăciun în familie este universal valabil, indiferent pe ce regiune a globului colindăm.

Alte simboluri specifice Crăciunului regăsite peste tot sunt schimbul de cadouri, împodobirea bradului și vinul fiert cu scorţişoară.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Finlandezii îl au pe Joulupukki

Dacă majoritatea copiilor îl așteaptă pe Moș Crăciun, finlandezii îl au pe Joulupukki, un personaj misterios care ar veni din ținutul Korvatunturi, tărâm plin de misticism, care are forma unei urechi. De ce o ureche? Pentru că este cea cu care „Moșul” ascultă dacă sunt cuminți copiii.

Vedem, așadar, că tradiţiile întâlnite pe Pământ arată că, de Crăciun, oamenii se opresc pentru „o clipă” din zbuciumul vieţii ca să celebreze această sărbătoare îndrăgită, dându-i strălucirea pe care o merită.

Deși vorbim despre aceeaşi sărbătoare, tradițiile sunt foarte diferite și insolite, dar ele ne arată ce moştenire culturală uriașă are umanitatea. Peste tot este vorba despre niște arhetipuri din vremuri străvechi, pe care memoria colectivă le-a păstrat cu sfințenie. Ele ne influențează gândurile și țelurile în viață, idealurile și chiar comportamentul

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Moșul vine cu placa de surf în Australia

În Australia, fiindcă este foarte cald, de Crăciun se petrece la temperaturi de peste 30 de grade Celsius, așa că Moșul nu are o sanie trasă de reni, ci o placă de surf.

Una dintre superstițiile de la Antipozi este legată de obiceiul de a pune într-o prăjitură o mică bijuterie din aur. Se spune că cel care o va găsi va avea mult noroc în anul următor.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Austria și Germania, la pachet

Pentru austrieci, începutul Crăciunului este …de Sfântul Nicolae. Aici, există credinţa că Sfântul Nicolae merge din casă în casă însoţit de un diavol și le cere copiilor lista cu lucrurile bune şi lucrurile rele pe care le-au făcut în ultimul an. Cei cuminți primesc nuci, jucării şi dulciuri. Ca o superstiție austriacă, toate cadourile primite de Crăciun trebuie deschise numai după cina din seara de Ajun. Doar astfel va fi un an plin de belșug!

Nemții au și ei tradiții, iar una dintre ele cere ca, de Advent, coroana confecţionată în familie să conţină rămurele verzi, ca simbol al naturii. Patru lumânări vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică a lunii decembrie. Cea mai importantă zi pentru germani este Ajunul Crăciunului, prilej cu care familia se reuneşte la cină. Tot atunci copii primesc cadouri, dar nu de la Moș Crăciun, ci de la Christ-Kind (copilul Iisus). Weihnachten („Noapte solemnă”) sau Crăciunul nemților este mai degrabă un moment de profundă reflexie şi analiză decât un prilej de distracție și voie bună.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Ce reprezintă „Krava” pentru Bulgaria

Pentru bulgari, Crăciunul („Koleda”) debutează la miezul nopţii de Ajun.

Tradiția cere ca fetele tinere să pregătească „Krava”, o pâine specială coaptă și dăruită colindătorului favorit. „Koledarii” sunt, de fapt, tineri necăsătoriţi, costumaţi în port popular și care, cu un baston mare din lemn de stejar sculptat cu diferite motive („Koledarka”), fac înconjurul satului şi se opresc pe la case urând și primind cadouri.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Canada înseamnă diversitate

În Canada, Crăciunul înseamnă o salbă de obiceiuri provenite din mai multe culturi, engleză, franceză, germană şi indiană.

Tradițional, canadienii vorbitori de limbă franceză servesc o plăcintă cu carne – „La tourtiere” -, însoţită de o supă tradiţională, brânzeturi și gogoşi. Totuși, principalul desert rămâne „Yule Log”, care este o prăjitură de ciocolată în formă de buştean. Yule Log este simbolul trunchiului de mesteacăn ars în focul imens ce a durat toată noaptea dinaintea plecării francezilor în Canada.

În schimb, canadienii vorbitori de limbă engleză așteaptă Crăciunul cu gâscă friptă (sau friptură de vită) şi budincă de prune.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. Din Chile până în Cuba

Copiii din Chile, ca și adulții, de altfel, confecţionează de Crăciun mici figurine din lut pe care le aşează sub brad. Moș Crăciun, în periplul său prin casele vizitate, își alege câte o „pasebre” din fiecare în care intră.

Pentru cubanezi, cea mai importantă zi a anului este Ajunul Crăciunului. I se spune „Nochebuena” („Noaptea cea bună”) și tradiția spune că o masă mare, cu friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi piure din plante, îi așteaptă pe cei dragi. A doua zi, cele mai mari neamuri se reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ, frig un porc întreg pe un jar puternic. Familiile respective (în Cuba, neamul include rudele de toate gradele!) petrec toată noaptea pe muzică tradiţională.

Tradiții și superstiții de Crăciun în lume. De la Finlanda la Elveția

Finlandezii încep sărbătoarea Crăciunului în Ajun cu slujbe la biserică și aprinderea de lumânări la mormintele celor dragi. În mod tradițional, masa de Crăciun este pregătită cu produse de bază (peşte), asezonate cu şuncă şi cârnaţi. În Ajun, Moș Crăciun își face intrarea în casele finlandezilor punând  mereu aceeaşi întrebare – „Sunt, cumva, copii cuminţi pe aici?”. De fiecare dată, răspunsul primit este afirmativ, iar astfel Moşul are bucuria să desfacă desaga plină cu cadouri. În timp ce împarte cadourile, Moș Crăciun le  povesteşte copiilor despre călătoria obositoare pe care a întreprins-o din Laponia.

În Elveția, Samichlaus (Moş Crăciun) este cel care aduce bradul de Crăciun, un obicei care se păstrează încă din anul 1775. Tot de Crăciun este și tradiția paradei ridichilor luminate – ajutați de părinți, copiii scobesc o ridiche mare în formă, pe care o împodobesc cu diferite crestături şi forme, mai ales cu steluţe şi brăduţi. Cu această ridiche frumos împodobită și în care luminează o mică lumân are prichindeii din cătunele Elveției pornesc către şcoala unde învaţă, nerăbdători să cânte în cor colinde tradiționale.

La francezi, masa de Crăciun are în centru tradiţionala „Bûche de Noel”, o prăjitură de ciocolată în formă de buturugă. Și grecii dau o însemnătate aparte nașterii Domnului. Printre dulciurile tradiţionale, regăsim „Melomakaronas”, o plăcintă însiropată cu miere, şi „Kourabiedes”, prăjitură acoperită cu fulgi de zăhar. Dar elenii nu împodobesc bradul, astfel că darurile aduse de Sfântul Vasile (Moș Crăciun în variantă greacă), filantropul Asiei Mici, sunt lăsate pe masă.

Italienii și povestea Befanei

Pentru italieni, Crăciunul debutează cu opt zile înainte de 25 decembrie și sărbătoarea mai este cunoscută și ca „Novena”.

Copiii colindă din casă în casă, recită poezii și cânte, dar toate cadourile de Crăciun se dau abia pe 6 ianuarie. Este interzis a se oferi daruri mai înainte de această dată. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare slută, dar bună la suflet, numită Befana. Călare pe mătură, ea ajunge la fiecare casă și verifică dacă băiețelul sau fetița de acolo au fost ori ba cuminți.

Și, dacă tot vorbim de tradiții insolite, trebuie să enumerăm și obiceiul din Cehia, potrivit căruia este bine ca, în seara de Ajun, femeile nemăritate să se așeze în faţa casei, cu spatele la uşă, şi să arunce un pantof peste umăr. Superstiția cehilor spune că, dacă pantoful cade în faţa uşii, cu vârful spre uşă, înseamnă că urmează veşti bune, iar tânăra se va căsători în anul următor.

Încheiem periplul cu festivalul lanternelor gigantice, din Filipine.

„Ligligan Parul Sampernandu” se ţine în sâmbăta dinaintea Crăciunului, la San Fernando, „Capitala Crăciunului”, cum zic filipinezii. La această sărbătoare sunt invitați să ia parte oameni din întreaga lume. 11 sate participă la o competiţie care presupune construirea celui mai mare felinar, de regulă în formă de stea. Unele felinare ajung să măsoare şi cinci metri în diametru, cu becuri alimentate de baterii şi cu decoruri ample şi foarte frumoase.

Vedem, așadar, că, indiferent de spaţiul geografic şi diversitatea tradiţiilor întâlnite pe tot globul, Nașterea Domnului Iisus Hristos este prilej de bucurie, de preţuire a existenţei noastre pe Pământ, de apreciere și mulțumire adusă lui Dumnezeu, ale cărui taine, deşi nu le cunoaştem, le intuim şi preţuim nespus.