Daniela Silivaș: „Nu aveam voie să vorbim cu multă lume”

Daniela Silivaș, considerată „Zeița de la Seul”, unde a scris istorie cu șapte note perfecte de 10 și 6 medalii obținute în 6 probe la Olimpiadă, a fost invitata lui Adrian Artene în podcastul ALTCEVA. Ea a vorbit de perioada în care activa ca gimanstă, dar a spus și cum era la concursuri înainte de 1990.

„-Bineînțeles că erau mai stricte (n.red. regulile) cred că pentru noi, pentru că eram copii, întotdeauna la concurcursuri aveam securiști lângă noi, întotdeauna erau doi-trei erau la fiecare competiție, nu pot să zic că ne urmăreau, dar întotdeauna erau cu noi, unde mergeam noi erau și ei.

-Aveați parte de un instructaj încă de acasă?

-Cu toate știam și era puțin mai greu, pentru că nu știam engleză, să vorbim cu lumea de afară, și știam că probabil nu aveam voie să vorbim cu multă lume, stăteam cu echipa și antrenorii.

-Vi se permitea să aduceți în țară anumite lucruri, povesteați dumneavoastră într-un interviu că i-ați adus fratelui un casetofon.

-Oh, da, asta era mare lucru în anii 80, 84, 85, când am venit cu casetofonul acasă, cu videouri, cu de toate în 88, am primit și cred că fratele meu și prietenii au fost mult mai bucuroși pentru cadourile acestea decât mine, pentru că până în 1990 mi-am petrecut copilăria în sala de gimnastică și nu prea am avut timp să mă uit la alte lucruri.”

Daniela Silivaș a povestit și cum era recompensată pentru performanțe în regimul comunist.

-Nu prea am fost (n. red. recompensată), știu că am primit premii pentru olimpiadă, pentru fiecare medalie s-au dat niște bani și un video. Nu prea-mi aduc aminte de alte premii, îmi aduc aminte, când veneam de la Mondiale, la aeroport cu flori, sau când luam trenul de la București la Deva, dar nu cum este acum.