Sofia Vicoveanca, despre soțul său: „Își lăsa umărul să-mi pun sufletul să plângă”
This browser does not support the video element.
Cântăreața Sofia Vicoveanca este invitata lui Adrian Artene în cadrul podcastului ALTCEVA de sâmbătă, 7 mai, începând cu orele 19.00. Abordând mai multe subiecte, artista a vorbit și despre relația cu soțul său, care a decedat între timp. Aceasta a spus că bărbatul alături de care și-a trăit o mare parte din viață era un om bun care „ își lăsa umărul” pentru ca ea „să-și pună sufletul să plângă”.
Într-un moment de sinceritate, Sofia Vicoveanca i-a dezvăluit lui Adrian Artene faptul că în căsătoria sa lucrurile au mers foarte bine, ea simțindu-se protejată și ascultată.
„O să vă spun ceva și nu o să mă credeți. Că noi muierile avem gura mitralieră. Știți că nu mă știu sfădi. Cât am trăit cu soțul meu i-am pus întrebări dar am avut o relație tare faină. Mi-a fost foarte aproape. Am eu un fel de a spune că își lăsa umărul să-mi pun sufletul să plângă”, a povestit artista de muzică populară.
Sofia Vicoveanca este invitata de sâmbătă a podcastului „ALTCEVA cu Adrian Artene”
Sofia Vicoveanca, numele real fiind Sofia Fusa, căsătorită Micu, s-a născut la 23 septembrie 1941, în Toporăuți, Cernăuți, România, actualmente în Ucraina. Este o îndrăgită interpretă română de muzică populară.
Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa, Sofia s-a refugiat la o mătușă Sofia Ișan și Vespazian Șorodoc (palimar biserica ortodoxa) de pe balta din Bivolarie – Vicovu de Sus și a urmat Școala Primară din Bivolărie (lângă Caminul Cultural Bivolărie si Grupul Școlar cu deficiențe de auz din Bivolărie), ulterior s-a mutat cu familia în comuna Vicovu de Jos (lângă fabrica de cherestea) unde și-a petrecut copilăria. „Părinții mei au fost înstăriți acolo, la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, a mărturisit mai târziu. Din dragoste pentru satul copilăriei, i-a împrumutat ulterior numele, alegându-și numele de scenă Sofia Vicoveanca.
Din copilărie, constrânsă de greutățile materiale prin care treceau refugiații, micuța Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască etc. A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. În anul 1965, îi apare primul său disc. Din anul 1998, devine solistă de muzică populară la Ansamblul Rapsozii Botoșanilor.
Ca o recunoaștere a activității sale de aproape 50 ani în slujba muzicii populare românești, Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distincții cum ar fi: „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1973); Medalia „Tudor Vladimirescu” cl. I (1975); Medalia „Meritul Cultural” cl. I (1976); Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a (2002); Ordinul Național „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer (2004) etc.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Sofia Vicoveanca la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.