Recomandare de carte. Ciuma neagră. Negustorii de cuvinte, un roman de George David

Acțiunea are loc în principal în Franța anului 1348, în plină epidemie de ciumă (marea epidemie din 1347-1350, cunoscută în istorie și sub denumirea de Moartea Neagră). Trei peregrini (Bărbat, Ottfried și Ioan) rătăcesc de-a lungul și de-a latul Franței, înfruntând molima, în căutarea a ceva misterios către care năzuiește Bărbat.

Obiectul tainic al căutărilor lui Bărbat (sau Barbatte de Longchamps, om al armelor de origine română, înnobilat cavaler de regele Jean cel Orb al Boemiei), dezvăluit treptat pe durata acțiunii, îl constituie un ordin călugăresc mai aparte, Ordinul verba-Templierilor – o copie în oglindă a faimosului ordin de călugări-cavaleri Templieri – care se ocupă cu strângerea, prelucrarea și comercializarea informațiilor de orice natură.

Această căutare (queste) a lui Bărbat se împletește cu alte două questes, cea a însoțitorului și camaradului său Ottfried (medic neamț, entuziast admirator al lui Albert cel Mare și căutător al unui remediu împotriva ciumei) și cea a nepotului său Ioan (sau Jehan, tânăr de 17-18 ani care se află în căutarea primei iubiri adevărate).

Pe lângă acest nivel, care ține strict de aventura propriu-zisă a acestor căutări conjugate, romanul poate fi abordat și ca încercare de meditație asupra rolului informației, cuvântului, limbajului, comunicării: informația ca marfă perfectă și element esențial în spațiul social, semnificația duală (benefică și în același timp malefică) a cuvântului, barierele limbajului („putem vorbi aceeași limbă fără să ne înțelegem”) și ale comunicării („faptele pot fi la fel de înșelătoare ca și vorbele”). Este abordată de asemenea marea tentație (și, în același timp, marele pericol) de a utiliza informația și comunicarea pentru a cuceri nu teritorii geografice, ci „teritoriul din mințile oamenilor”.

Parcurgând cartea din această perspectivă, cititorul va descoperi că, în realitate, contextul în care se desfășoară acțiunea nu este cel al ciumei negre ca maladie biologică, ci cel mult mai perfid al „ciumei vorbelor rele”. Titlul ei se referă de fapt la această a doua semnificație.

Există și elemente insolite care, în contextul primei jumătăți a secolului XIV occidental, fac trimitere la detalii din zilele noastre: atunci când medicul Ottfried pomenește de un android pe care se zice că l-ar fi făurit Albert cel Mare, tânărul Ioan arată un interes entuziast ce ne duce cu gândul la binecunoscutul sistem de operare pentru telefonia mobilă; verba-Templierii vor să deschidă în partea de răsărit a Europei o marchié emergeantz (piață emergentă); structura sub formă de năvod pescăresc a Ordinului verba-Templierilor prefigurează voalat actuala structură a Internetului ș.a.m.d.

Romanul se întemeiază pe o documentare complexă și îndelungată, încercând să reconstituie cât mai fidel nu doar realitatea istorică a epocii, ci și detaliile vieții cotidiene și – mai ales – mentalitățile acelei vremi.