Ecuația „Houthi”, greu de rezolvat. Ce opțiuni au Arabia Saudită și statele din Golf și de ce este necesară o strategie unificată

Au trecut 10 ani de la intervenția militară a Arabiei Saudite în Yemen. Rebelii Houthi reprezintă, acum, o amenințare directă de securitate și o provocare economică pentru întreaga regiune a Golfului, nu doar pentru Arabia Saudită. Stabilitatea regională trebuie asigurată. Rutele logistice trebuie protejate. Dar statele din Consiliul de Cooperare al Golfului au nevoie urgentă de o strategie diplomatică unificată.

Reizbucnirea conflictului din Yemen reliefează limitele intervenției militare a Arabiei Saudite.

Sunt scoase în evidență și vulnerabilitățile majore de securitate și economice cu care se confruntă statele din Golf, se arată într-o analiză publicată de Chatham House.

Joi, 15 octombrie, rebelii Houthi au atacat complexul prezidențial din Aden, sediul guvernului yemenit alungat din capitala Sanaa. Cinci oameni au murit și 16 au fost răniți.

Arabia Saudită, principala țintă a rebelilor Houthi

Coaliția militară condusă de Arabia Saudită a prezentat un bilanț al atacurilor atribuite rebelilor Houthi asupra infrastructurii saudite.

• Turki al-Maliki – purtătorul de cuvânt al coaliției – a declarat că gruparea a lansat 20 de atacuri asupra Aeroportului Internațional „King Khalid”, din Riad, numai în luna octombrie.
• Potrivit bilanțului oficial, atacurile au provocat moartea a 17 persoane și rănirea altor 333.
• Aeroportul din Riad este unul dintre principalele centre de transport aerian internațional ale Arabiei Saudite.

De asemenea, atacurile asupra aeroportului din Abha, în sud-vestul țării, aproape de granița cu Yemenul, au provocat alte trei decese și 28 de răniți.

O alegere dificilă între două opțiuni greșite

Arabia Saudită se confruntă cu o alegere dificilă între două opțiuni greșite, consideră Sanam Vakil și Farea Al-Muslimi, autorii analizei publicate de Chatham House.

„Prima opțiune este escaladarea militară prin noi atacuri aeriene și o ofensivă a forțelor aliniate guvernului yemenit. Însă acest lucru riscă să readucă Riadul în războiul costisitor, prost planificat și prost condus din care a încercat ani de zile să iasă. 

Houthii au aflat că până și atacurile limitate pot impune costuri economice și politice disproporționate. Acest lucru oferă rebelilor un avantaj pe care superioritatea militară convențională a Arabiei Saudite s-a chinuit să-l depășească.

• Încercarea de a-i controla pe Houthi s-a dovedit, de asemenea, insuficientă.
• Calmul relativ care a urmat armistițiului din 2022 a redus atacurile transfrontaliere.
• Dar le-a permis rebelilor Houthi să-și consolideze controlul teritorial și să-și întărească capacitățile militare, doar pentru a ataca din nou Arabia Saudită.

Riadul nu poate, pur și simplu, să externalizeze conflictul. SUA se confruntă cu perspectiva iminentă a unei noi confruntări cu Iranul.

Este puțin probabil să aibă prea multă dorință de a deschide un alt front sau de a sprijini o campanie militară prelungită în Yemen.

Pactul de apărare al Arabiei Saudite cu Turcia și Pakistanul ar putea consolida capacitățile de descurajare și defensive. Însă nu oferă o soluție la amenințarea Houthi sau la fragmentarea politică subiacentă a Yemenului”, susțin autorii analizei.

Yemenul și Houthi au devenit o provocare colectivă de securitate în Golf

Este nevoie de un răspuns colectiv al Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG), se arată în analiză.

„Yemenul și Houthi au devenit o provocare colectivă de securitate în Golf. Ar fi o greșeală să continuăm să tratăm Yemenul ca pe un conflict intern sau ca pe o problemă de securitate saudită. 

• Atacurile asupra aeroporturilor saudite au demonstrat vulnerabilitatea infrastructurii critice la rachete, drone și alte amenințări asimetrice.
• Această expunere nu se limitează la Arabia Saudită.
• În ianuarie 2022, Houthi au lansat atacuri asupra instalațiilor petroliere și a aeroportului din Abu Dhabi. Au murit trei persoane și au fost rănite șase.

Prăbușirea economică a Yemenului, deficitul de apă și presiunile demografice fac din stabilitatea sa un interes pe termen lung pentru Golf.

CCG trebuie să depășească simpla exprimare a sprijinului pentru Arabia Saudită. Ar trebui să urmeze o strategie coordonată. Ar trebui să creeze o agendă unificată a CCG, orientată spre consolidarea guvernului Yemenului. Este necesară stabilirea unei căi politice credibile pentru încheierea conflictului”, explică autorii analizei.

După mai bine de un deceniu de război, Houthii controlează încă Sanaa

Un răspuns colectiv în Golf trebuie să înceapă prin abordarea diviziunilor care au subminat eforturile anterioare din Yemen.

• Cel mai important, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite (EAU) trebuie să depășească confruntarea lor dăunătoare privind sudul Yemenului, de la începutul anului 2026.
• În ciuda faptului că au intrat în intervenția din 2015 ca aliați, Riadul și Abu Dhabi au urmărit din ce în ce mai mult priorități concurente și au sprijinit facțiuni rivale yemenite.

„Qatar ar trebui să contribuie la o abordare politică mai coerentă în Yemen, în contextul țărilor din Golf, inclusiv prin influența sa mediatică și prin relațiile cu actorii yemeniți.

Între timp, Omanul ar trebui să își păstreze rolul de intermediar diplomatic.

• Canalele de comunicare cu Houthi și preferința pentru mediere îl fac deosebit de bine poziționat pentru a facilita negocierile viitoare fără a se alătura operațiunilor militare.
• Obiectivul final ar trebui să fie o soluționare politică susținută de țările din Golf, care să păstreze un Yemen unificat, dar descentralizat, și să țină cont de electoratele sale politice concurente.

După mai bine de 10 ani de război, Houthii controlează încă Sanaa, iar guvernul Yemenului rămâne slab. Diviziunile din Golf continuă să submineze eforturile de a pune capăt conflictului.

Evitarea unui alt război prelungit necesită o viziune comună asupra Golfului. Sunt necesare investiții într-un guvern yemenit funcțional și o soluționare politică care să abordeze cauzele conflictului, mai degrabă decât să încerce doar să limiteze consecințele acestuia”, încheie autorii analizei publicate de Chatham House.