Studiul NASA care arată cum spațiul schimbă corpul uman: rezultate surprinzătoare din experimentul Scott Kelly

Un experiment unic desfășurat de NASA a arătat că șederea îndelungată în spațiu poate modifica activitatea genelor, poate influența îmbătrânirea celulară și poate afecta funcțiile cognitive. Rezultatele provin din analiza astronautului Scott Kelly, aflat aproape un an pe Stația Spațială Internațională.

Experimentul NASA cu doi frați gemeni

Astronautul Scott Kelly a petrecut 340 de zile la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS), în timp ce fratele său geamăn, Mark Kelly, a rămas pe Pământ. Pe tot parcursul misiunii, cercetătorii au comparat constant starea celor doi.

Studiul, publicat în revista științifică Science, a scos la iveală modificări neașteptate în organismul astronautului aflat în spațiu.

Modificări fiziologice observate

Analizele au arătat schimbări clare la nivel fizic și molecular, chiar dacă starea generală de sănătate a lui Scott Kelly a rămas bună.

ULTIMA ORĂA 40-a noapte de proteste în fața Arestului Central, unde este închis Călin Georgescu. Susținătorii scandează: Căline, Căline, la Cotroceni cu tine!”

18:03

VIDEODiana Șoșoacă povestește cum a agresat două tinere care se sărutau în Franța

17:48

În spațiu, Scott a devenit puțin mai înalt și, în același timp, a pierdut o parte din masa musculară, ceea ce prezintă o problemă tipică cu care echipajele spațiale se confruntă constant din cauza absenței gravitației.

În plus, Scott s-a întors pe Pământ cu 5 milisecunde mai tânăr decât fratele său geamăn, datorită efectului dilatării timpului.

Telomerii și ritmul îmbătrânirii celulare

Una dintre cele mai importante descoperiri a vizat telomerii, structuri aflate la capătul cromozomilor, asociate cu procesul de îmbătrânire celulară.

În timpul misiunii, telomerii lui Scott Kelly s-au alungit, ceea ce sugerează o încetinire temporară a proceselor de îmbătrânire. După revenirea pe Pământ, aceștia au revenit însă relativ rapid la valorile inițiale.

Modificări la nivel genetic

Studiul nu confirmă ideea că ADN-ul a fost „rescris” în spațiu, dar arată schimbări în modul în care genele sunt activate, adică în expresia genică.

La șase luni după întoarcere aproximativ 7% dintre gene funcționau diferit față de fratele său. Oamenii de știință au identificat 811 gene care nu reveniseră complet la valorile de bază

Cele mai afectate procese au fost:

• funcționarea sistemului imunitar, aflat într-o stare constantă de stres
• mecanismele de reparare a ADN-ului, adaptate la radiațiile cosmice

Efecte asupra funcțiilor cognitive

Testele au indicat și o scădere a performanțelor cognitive ale astronautului, inclusiv în viteza de gândire și acuratețea deciziilor. Unele dintre aceste efecte au persistat și după revenirea pe Pământ.

Cercetătorii spun că astfel de modificări sunt întâlnite frecvent la echipajele spațiale, însă mecanismele exacte nu sunt încă pe deplin înțelese.

Ce înseamnă pentru viitoarele misiuni spre Marte

Rezultatele sunt relevante pentru planurile de explorare spațială pe termen lung, inclusiv misiunile către Marte. Expunerea prelungită la microgravitație și radiații poate avea efecte cumulate asupra corpului uman.

NASA analizează deja măsuri de protecție suplimentare pentru echipajele viitoare, însă specialiștii subliniază că este nevoie de mai multe date.

Pentru a determina dacă aceste schimbări sunt o regulă generală pentru toți oamenii sau o caracteristică unică a biologiei lui Scott Kelly, NASA trebuie să efectueze teste suplimentare cu alți astronauți.