„Vă rog să vă rugați pentru mine!”. Povestea unei femei care este „vânată” de talibani

„Acum două zile a trebuit să fug de acasă și să las în urmă viața mea din nordul Afganistanului după ce talibanii mi-au cucerit orașul. Sunt încă pe fugă și nu există un loc sigur unde să merg”, mărturisește o tânără jurnalistă, într-un reportaj publicat sub protecția anonimatului în The Guardian. Ea descrie panica și frica pe care le trăiește în timp este obligată să se ascundă, pe măsură ce orașele din Afganistan cad în mâinile talibanilor.

Viața celor care trăiau în orașele din Afganistan ocupate de forțele talibane a fost dată peste cap de pe o zi pe alta, povestește o tânără jurnalistă, sub protecția anonimatului, pentru publicația The Guardian.

Talibanii au reușit să cucerească, în noaptea de marți spre miercuri, orașul Faizabad din Afganistan, aceasta fiind a noua capitală de provincie unde militanții obțin controlul în mai puțin de o săptămână. Militanții au ocupat în ultimele două luni să ocupe mai mult teritoriu în Afganistan decât în toată perioada de când au fost îndepărtați de forțele internaționale de la putere, în 2001.

„Toată viața mi-a fost distrusă în doar câteva zile”

„Săptămâna trecută eram jurnalist de știri. Astăzi numai pot să semnez cu numele meu sau să spun de unde sunt sau unde sunt. Toată viața mi-a fost distrusă în doar câteva zile. Îmi este atât de frică și nu știu ce o să se întâmple cu mine. Mă voi întoarce vreodată acasă? Îmi voi mai vedea părinții vreodată? Unde mă voi duce?  Autostrada e blocată în ambele direcții? Cum voi supraviețui?”, sunt întrebările pe care și le pune tânăra.

„Decizia de a-mi abandona casa și viața nu a fost planificată. S-a întmpla foarte rapid. În ultimele zile întreaga mea provincie a căzut în mâinile talibanilor. Singurele zone pe care guvernul încă le controlează sunt aeroportului și câteva secții de poliție. Nu sunt în siguranță pentru că sunt o femeie de 22 de ani și știu că talbanii forțează familiile să își dea fetelele ca să fie neveste pentru luptătorii lor. Nu sunt în siguranță pentru că sunt jurnalist și știu că talibanii vor veni să mă caute, și pe mine și pe toți colegii mei”, mărturisește tânăra pentru The Guardian.

Ea povestește că deja talibanii au început să caute persoanele pe care le au în vedere, iar șeful direct a sfătuit-o să nu răspundă la numere necunoscute, mai mult, i-a spus că ei, mai ales femeile, ar trebuie să se ascundă și să plece din oraș, dacă pot.

„În timp ce făceam bagajele, auzeam gloanțe ș rachete. Avioane și elicoptere zburau deasupra capului nostru, iar pe străzi erau bătăi, în fața casei. Unchiul meu s-a oferit să mă ajunte să merg într=un loc sigur, așa că mi-am luat telefonul și un chadari (burka afgana completă) și am plecat. Părinții meu nu vor să plece, chiar dacă acum casa noastră era în prima linia a frontului în lupte pentru oraș. Pe măsură ce tirul rachetelor creștea, m-au implorat să plec, pentru că știau că în curând ieșirile din oraș urmau să fie închise. Așa că i-am lăsat în urmă și am fugit cu unchiul meu. Nu ammai vorbit cuei de atunci, pentru că telefoanele nu mai merg în oraș”, povește tânăra.

„Tot ceea ce pot să fac este să fug în continuare”

„În fața casei era haos. Eram una dintre ultimele femei tinere din cartier care încercau să fugă. Îi vedeam pe luptătorii talibani chiar în fața casei noastre, în stradă. Erau peste tot. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că aveam chandari, dar chiar și așa îmi era teamă că mă vor opri sau mă vor recunoaște. Tremuram când mergeam, dar încercam să nu par speriată.

Imediat după o rachetă a căzut chiar lângă noi și îmi aduc aminte cum se țipa și cum se plângea, în jurul meu alergau femei și copii în toate direcțiile. Mă simțeam ca și când eram toți blocați pe o barcă și urma să vină peste noi o furtună puternică.

Am reușit să ajungem la mașina unchiului meu și am pornit spre casa lui, care este la o distanță de 30 de minute în afara orașului. Pe drum am fost opriți la un punct d econtrol al talibanilor. A fost momentul când mi-a fost cel mai frică din viața mea. Portam chandari și m-au ignorat, dar l-au interogat pe unchiul meu, întreabându-l unde mergem. El a spus că fusesem în vizită la un centru medical din oraș și că ne întorceam acasă. În timp ce îl chestionau, se trăgea și erau rachete care cădeau aproape de punctul de control. Într-un final, ne-au lăsat să trecem.

Chiar și când am ajuns în satul unchiului meu, nu eram în siguranță. Satul lui e sub controlul militanților talibani și multe familii simpatizează cu ei. La câteva ore după ce am ajuns, ni s-a spus că unii dintre vecini au descoperit că mă ascundea și că ar trebuie să plecăm – au spus că talibanii știau că am fost scoasă din oraș și că dacă vin în sat și mă găsesc acolo, atunci îi vor omorî pe toți.

Am găsit alt loc unde să mă ascund, casa unei rude îndepărtate. A trebuit să mergem pe jos timp de câteva ore, tot cu chandari pe mine, ținându-ne departe de toate drumurile principale unde puteau fis talibanii. Sunt în continuare în acest loc. O zonă rurală unde nu este nimic. Nu avem apă curentă sau energie electrică. Abia dacă e un semnal slab la telefon și sunt izolată de lume.

Cele mai multe femei și fete pe care le cunosc au fugit, de asemenea, din oraș și încearcă să găsească alt loc în care să fie în siguranță. Nu pot să mă abțin să nu mă gândesc și să nu mă îngrijorez în ceea ce le privește pe toate prietenele, vecinele, colegele de clasă, toate femeile din Afganistan.

Toate colegele mele din mass media sunt terifiate. Cele mai multe au reușit să fugă din oraș și încearcă să găsească o scăpar în provincie, dar suntem complet ânconjurate. Toate am luat poziție publică împotriva talibanilor și i-am enervat cu articolele noastre.

Acum totul este tensionat. Tot ceea ce pot să fac este să fug în continuare și să sper că se va deschide curând un drum de ieșire din provincie. Vă rog să vă rugați pentru mine!”, a spus tânăra pentru The Guardian.